Istoria Casei Presei Libere (DOCUMENTAR)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Casa Presei Libere este o clădire emblematică a Bucureștiului, situate în zona de nord. Aceasta a fost construită între anii 1952 și 1957 în perioada în care România era sub conducerea lui Petru Groza. Este una dintre atracțiile importante ale Bucureștiului datorită arhitecturii impresionante și a istoriei pe care o are în spate. În afară de arhitectura sovietică, Casa Presei include și detalii tipice pentru arhitectura religioasă cultivată în țară de-a lungul timpului.

Casa Presei Libere, numită și Casa Scânteii, a deținut recordul de cea mai înaltă clădire din oraș timp de peste 50 de ani, între anii 1956 și 2007. Și asta pentru că are 91,6 metri înălțime, iar antena de televiziune de pe acoperiș măsoară încă 12,4 metri, astfel că structura ajunge la o înălțime de până la 104 metri.

În anul 1905, în locul în care se află astăzi Casa Presei se afla Hipodromul Băneasa, numit și Templul alergărilor de cai, construit de Regele Carol I al României. Pe timpul regimului comunist însă, în anul 1950, o treime din acest hipodrom a fost demolată și s-a construit prima aripă a clădirii, care urma să se numească ulterior, Casa Scânteii. Zece ani mai târziu, întregul hipodrom a fost închis la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej care guverna România la acea vreme.

Clădirea a fost concepută inițial sub denumirea de Combinatul Poligrafic Casa Scânteii I.V. Stalin, iar mai târziu Casa Scânteii. Numele construcției provine din denumirea ziarului Scînteia, principalul instrument de propagandă scrisă al Partidului Comunist Român. Aici își desfășurau activitatea și celelalte cotidiane naționale din timpul comunismului: România liberă, Scânteia Tineretului, săptămânalul Flacăra sau agenția de presă Agerpres, dar și o multitudine de alte publicații cu tiraje mai mici.

Abia după anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută drept Casa Presei Libere, așa cum este cunoscută în prezent.

Citește continuarea pe Gândul!