Cea mai mare stea din Calea Lactee se stinge încet. Indicii despre modul în care mor stelele rare din galaxie

Astronomii de la Universitatea din Arizona au dezvoltat un model al lui VY Canis Majoris, o hipergigantă roșie care este foarte probabil cea mai mare stea din Calea Lactee. Și vor folosi acest model pentru a prezice cum va muri.

Modul în care mor hipergigantele roșii a fost un subiect de dezbatere în ultima vreme. Inițial, astronomii au crezut că acestea explodează pur și simplu într-o supernovă, așa cum fac multe alte stele.

• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?
• Locul în care trăiești influențează ce greutate ai, arată un nou studiu

Cu toate acestea, date mai recente arată o lipsă semnificativă de supernove în comparație cu numărul de supernove care ar fi de așteptat dacă hipergigantele roșii ar exploda în acest fel.

Teoria actuală este că este mai probabil ca acestea să se prăbușească într-o gaură neagră, care este mult mai greu de observat direct decât supernovele sugerate inițial.

Modul în care mor hipergigantele roșii, o dilemă a astronomiei

Rămâne neclar care sunt caracteristicile exacte ale stelelor care ar evolua în găuri negre. Astfel, echipa de la UA a ales VY Canis Majoris ca fiind un excelent exemplu pentru tipul de hipergigante roșii despre care erau interesați să afle mai multe.

Steaua în sine este masivă și se află la doar 3.009 ani-lumină distanță de Pământ. Acest lucru face ca VY Canis Majoris, care locuiește în constelația sudică Canis Major, să fie fascinantă pentru observatori.

Dimensiunile sale și apropierea de Sistemul nostru Solar îl fac un candidat excelent pentru observații, căci astronomii pot vedea complexitatea uluitoare a modului în care arată de fapt suprafața stelei.

Unul dintre procesele fundamentale în moartea unei stele este pierderea de masă. În mod obișnuit, acest lucru se întâmplă atunci când gazul și praful sunt suflate uniform din fotosfera stelei.

Cum arată una dintre cele mai mari stele din galaxie?

Cu toate acestea, pe VY Canis Majoris, există caracteristici masive care sunt similare cu arcurile coronale de pe Pământ, dar de un miliard de ori mai masive, scrie Science Alert.

Cercetătorii UA au folosit ALMA pentru a colecta semnale radio ale materialului care este aruncat în spațiu ca parte a acestor erupții. Pentru a face acest lucru, ei au trebuit să alinieze toate cele 48 de antene ale ALMA.

Procesarea tuturor acestor date colectate poate fi destul de dificilă, iar ei încă lucrează la unele dintre ele. Cu toate acestea, până acum au avut suficient de multe date pentru a-și prezenta descoperirile Societății Astronomice Americane.

Când vor avea și mai multe date, vor putea descrie un model și mai bun al modului în care arată una dintre cele mai mari stele din galaxie. 

Vă recomandăm să mai citiți și:

Praful cosmic din jurul unor stele mici ar putea deveni un viitor sistem planetar. Ce au observat astronomii?

Astronomii dezvăluie excentricități neașteptate în discul de resturi al unei stele apropiate. Ce ar putea ascunde?

Chimia Soarelui. O enigmă veche de zeci de ani despre compoziția stelei noastre, în sfârșit elucidată

Astronomii au găsit un Super-Pământ în apropierea zonei locuibile a stelei sale