Bebelușii învață rapid sunetele limbajului, chiar și la doar câteva ore după naștere

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Adesea ne gândim la bebeluși ca la niște pânze goale, cu puțină capacitate de a învăța în primele câteva săptămâni de viață. Dar bebelușii încep de fapt să proceseze limbajul și vorbirea incredibil de devreme. Chiar și în uter, bebelușii învață rapid sunetele limbajului și să discearnă vocile. La naștere, ei preferă deja sunetele de vorbire față de alte tipuri de sunete non-lingvistice.

Dar modul exact în care bebelușii învață rapid sunetele limbajului încă este un mister.

• Pisicile ar putea ajuta la deblocarea unor noi tratamente împotriva cancerului la om
• Momentul cel mai bun din zi în care să iei deciziile importante pentru viața ta

Într-un studiu recent, publicat în Nature Human Behaviour, au fost descoperite detalii despre acest proces de învățare uluitor de rapid, care începe din primele ore de la naștere.

Bebelușii învață rapid sunetele limbajului, dar cum?

Oamenii de știință au colaborat cu o echipă de cercetare neonatală din China, care le-a pus pe cap bebelușilor o mică tichie acoperită cu dispozitive sofisticate care emit lumină, concepute să măsoare mici modificări ale nivelului de oxigen din creierul acestora. Detectoarele din tichie i-au ajutat să stabilească zonele creierului care au fost active în timp.

Procedura, care este complet sigură și nedureroasă, a fost efectuată în decurs de trei ore de la nașterea copiilor, scrie Science Alert.

Era nevoie doar ca bebelușul să poarte o tichie elastică mică care emitea lumini infraroșii minuscule (în esență radiații de căldură) prin cap. Acest lucru se potrivește cu practica obișnuită în multe culturi de a înfășura nou-născuții într-o pătură pentru a-i liniști, ușurând tranziția de la confortul uterului la lumea sălbatică a existenței fizice autonome.

În decurs de trei ore de la naștere, toți bebelușii au fost expuși la perechi de sunete despre care majoritatea cercetătorilor spun că nou-născuții ar trebui să le poată distinge. Aceste perechi includeau vocale (cum ar fi „o”) și aceleași vocale redate invers.

De obicei, vorbirea redată invers este foarte diferită de vorbirea normală, dar în cazul vocalelor izolate, diferența este subtilă. De fapt, în studiu s-a descoperit că ascultătorii adulți puteau distinge între cele două doar în 70% din cazuri.

Bebelușii învață rapid sunetele limbajului, la câteva ore după ce s-au născut

Cercetătorii au fost surprinși de faptul că nou-născuții nu au reușit imediat după naștere să facă diferența între vocalele normale și cele redate invers, deoarece nu a fost găsită nicio diferență între semnalele cerebrale colectate în fiecare caz în primele trei ore de la naștere. În retrospectivă, spun ei, nu ar fi trebuit să fie atât de surprinși având în vedere cât de subtilă este diferența.

Totuși oamenii de știință au fost uimiți să descopere că, după ce au ascultat aceste sunete timp de cinci ore, nou-născuții au început să facă diferența între aceste. În primul rând, răspunsul lor la vocalele redate normal a devenit mai rapid decât la vocalele redate invers.

După alte două ore, timp în care au dormit în mare parte, creierul lor a răspuns la vocalele normale nu doar mai repede, ci și mai puternic în comparație cu bebelușii antrenați cu vocale diferite sau cu bebelușii care au stat în liniște.

Asta înseamnă că, în prima zi de viață, bebelușii învață rapid sunetele limbajului și să le diferențieze de cele nenaturale, în doar câteva ore.

Comunicarea dintre regiunile creierului

În plus, cercetătorii au putut observa că regiunile cerebrale ale lobului temporal superior (o parte a creierului asociată cu procesarea auditivă) și ale cortexului frontal (implicat în planificarea mișcărilor complexe) au fost implicate în procesarea sunetelor vocale, în special în emisfera stângă. Acest lucru este similar cu modelul care stă la baza înțelegerii și producerii limbajului la adulți.

Și chiar mai fascinant, oamenii de știință au reușit să detecteze comunicarea dintre aceste zone ale creierului în ambele grupuri de copii care au fost expuși la sunete de vorbire, dar nu și la cei care nu au experimentat niciun antrenament.

Cu alte cuvinte, neuronii bebelușilor antrenați aveau o „conversație” în creier într-un mod care nu a fost văzut la bebelușii care au stat în liniște.

Nou-născuții vor beneficia de faptul că li se vorbește încă din primele momente în care au părăsit uterul. În mod clar, abilitățile învățate (schimbarea minții de către mediu) apar încă din prima zi de viață.

Bebelușii nu sunt „pre-programați”

Putem privi aceste constatări din perspectiva unui concept la modă în neuroștiința de astăzi, și anume teoria conform căreia gândurile și procesele noastre mentale nu sunt pre-programate sau funcționează în mod misterios dintr-un cod genetic moștenit, ci mai degrabă se bazează pe experimentarea directă a lumii din jur, prin canalele senzoriale care încep să funcționeze de la naștere, cum ar fi auzul, vederea, gustul, mirosul și atingerea.

Chiar dacă creierul nostru are o predispoziție de a învăța pe baza organizării și funcțiilor sale definite de codul genetic moștenit de la părinții noștri, el este capabil să simtă mediul imediat ce se naște, iar acest lucru ajută imediat la crearea reprezentărilor noastre interne ale lumii din jur.

Sfaturi pentru viitorii părinți

Cercetătorii sugerează nu doar să vorbiți cu bebelușii, ci și să împărtășiți cu ei tot felul de experiențe senzoriale ale lumii de îndată ce sunt în brațele voastre, fie că îi expuneți la muzică, îi lăsați să miroasă flori sau le arătați obiecte sau imagini pe care nu le-au mai văzut.

Încurajând experiențe mai variate, îi oferiți creierului bebelușului noi căi de creștere și dezvoltare și, probabil, mai multe abilități creative pentru viitor.

Vă recomandăm să citiți și:

Depresie, anxietate și Alzheimer, observate la șoarecii hrăniți cu diete grase timp de 30 de săptămâni

De ce, cu tot progresul tehnologic, nu putem face sânge sintetic?

Problemele de somn pot duce la depresie la adolescenți, sugerează studiile

Doar 7% dintre americani au o sănătate cardiometabolică bună