De ce ne face mâncarea picantă să transpirăm? Un cercetător în neuroștiințe a găsit explicația

Cercetător la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia, Genovese știe totul despre modul în care mâncarea picantă stârnește diverse reacții fiziologice, mai ales că transpirația abundentă, în timp ce savurăm mâncarea picantă este destul de comună.

Genovese spune pentru Inverse că, atunci când vorbim despre miros și gust, trebuie să ținem cont de un alt simț numit chimioestezie, pe care îl definește ca fiind „simțul chimic care percepe picantul în general”. Cu alte cuvinte, cât de sensibilă este o persoană la diverse substanțe chimice care sunt cunoscute ca fiind picante.

• Ce beneficii poate oferi cu adevărat psihoterapia profundă?
• Sondele Voyager s-au „lovit” de un „zid” fierbinte la marginea Sistemului Solar

Substanța chimică responsabilă de acea senzație de arsură este capsaicina, care se găsește în mod natural în ardei. În esență, capsaicina îți păcălește creierul.

Cum face acest lucru? Atunci când mâncați ceva care conține capsaicină, aceasta se leagă de receptorii de pe limbă numiți TRPV1, care detectează impulsurile dureroase și fierbinți. Receptorul TRPV1 trimite apoi un semnal către creier spunând că ați luat contact cu ceva înflăcărat și arzător, chiar dacă nu a fost așa.

Ce substanță este responsabilă de senzația de arsură?

Totuși, corpul răspunde ca și cum ar fi făcut-o, prin transpirație – și, de asemenea, prin strănut, tuse și chiar plâns. Puterea acestui reflex depinde de aportul senzorial. Corpul va răspunde mai puternic la un condiment extrem decât la o lovitură ușoară. „Transpirația are rolul de a spăla tot ceea ce a intrat în contact cu gura, cu pielea și cu orice altceva”, spune Genovese.

Corpul nu este în pericol, dar răspunde ca și cum ar fi așa. Această reacție este cea care poate fi dăunătoare. În timp ce sistemul nervos încearcă doar să te ajute, acesta reacționează exagerat. Aceste reflexe își pierd din precizie, deoarece scopul lor este de a expulza amenințarea cât mai repede posibil, ceea ce înseamnă să deschidă toate căile de scăpare posibile. Și, din moment ce neuronii percep o creștere a temperaturii, transpirația este o modalitate excelentă de a răci corpul.

Cercetătorii încă analizează mecanismele din spatele reacțiilor la temperatură. De fapt, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2021 a fost acordat lui David Julius și Ardem Patapoutian pentru că au folosit capsaicina pentru a descoperi TRPV1. Aceștia și-au publicat munca într-o lucrare revoluționară din 1997, contribuind la înțelegerea senzațiilor de atingere și temperatură.

„Nu o voi defini ca fiind o toxină”

Această reacție în lanț la capsaicină defăimează molecula. Organismul încearcă să expulzeze ceva dureros și fierbinte, așa că poate că asta înseamnă că oamenii nu ar trebui să o mănânce în primul rând, scrie Inverse.

„Nu o voi defini ca fiind o toxină”, spune Genovese. Doar pentru că organismul detectează ceva ca fiind o posibilă toxină, nu înseamnă că și este o toxină. Genovese spune că ceea ce este mai interesant decât reacțiile oamenilor la capsaicină este motivul pentru care plantele au dezvoltat-o în primul rând. Ea spune că este mecanismul perfect de apărare împotriva prădătorilor.

Deși capsaicina nu este toxică pentru oameni, uneori poate declanșa o reacție atât de puternică încât organismul suferă daune, chiar până la un atac de cord.

„De fiecare dată când mănânci mâncare picantă, supraviețuiești”, spune Genovese. „Corpul tău își dă seama că nu este dăunător și nu mai are nevoie de aceeași cantitate de receptor TRP pentru a detecta acest lucru”.

Pe măsură ce corpul tău devine desensibilizat la capsaicină, este nevoie de tot mai puțini receptori TRPV1 pentru a detecta molecula. Deoarece mai puțini receptori răspund, este o reacție mult mai blândă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cât de mult afectează alimentele ultra-procesate sănătatea? Mai multă chimie decât mâncare

Fericirea este o salată. Legătura puternică dintre mâncare și modul în care ne simțim

Ce sunt aromele artificiale și de ce sunt incluse în mâncarea noastră?

Cum ar putea schimba tehnologia modul în care interacționăm cu mâncarea?