Cât cântărește sufletul? Au reușit cercetătorii să dezlege misterul?

Cât cântărește sufletul? Legendele spun că masa acestuia ar fi de 21 de grame. Dar cât de adevărată este această afirmație?

Sufletul etern este un concept puternic; este trăsătura centrală a multor religii și o credință profund reconfortantă în fața pierderilor suferite.

• Pentru prima dată, cercetătorii ar fi detectat un obiect masiv în Centura Kuiper
• Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu

Poate de aceea unii oameni nu au vrut să lase chestiunile ce țin de suflet în seama credinței, în schimb apelând la știință în încercarea de a dovedi că sufletul există.

Dacă ați auzit vreodată că sufletul cântărește 21 de grame sau ați văzut filmul „21 de grame” din 2003, care face aluzie la acest fapt, ați auzit de fapt rezultatele unui experiment destul de neobișnuit.

Cât cântărește sufletul, de fapt?

Cât cântărește sufletul cu adevărat? Ei bine, vestea proastă este că, bineînțeles, nimeni nu poate spune cu siguranță. Știința nu poate dovedi că sufletul există, iar oamenii de știință nu îl pot cântări. Dar povestea bizară a încercării unui medic de a face acest lucru merită aflată.

Povestea începe la începutul secolului trecut în Dorchester, un cartier din Boston. Un medic reputat, pe nume Duncan MacDougall, avea o idee fixă: Dacă oamenii au suflete, s-a gândit el, acele suflete trebuie să ocupe spațiu. Și dacă sufletele ocupă spațiu, ele trebuie să aibă și masă, relatează Live Science.

Cum a fost cântărit sufletul?

Exista doar o modalitate de a afla, a raționat MacDougall. „Deoarece… substanța luată în considerare în ipoteza noastră este legată organic de corp până când are loc moartea, mi se pare mai rezonabil să cred că trebuie să fie o formă de materie gravitativă și, prin urmare, capabilă să fie detectată cântărind un om în timp ce moare”, a scris el în lucrarea științifică pe care avea să o publice abia în 1907 despre munca sa.

MacDougall a făcut echipă cu Dorchester’s Consumptives’ Home, un spital caritabil pentru tuberculoză în stadiu avansat, boală incurabilă la acea vreme.

MacDougall a construit un cântar capabil să susțină un pat și un bolnav de tuberculoză aflat pe moarte. Tuberculoza a fost o boală convenabilă pentru acest experiment, a explicat MacDougall în lucrarea sa, deoarece pacienții au murit „foarte epuizați” și fără nicio mișcare care să zguduie cântarul.

Cum a decurs experimentul lui MacDougall?

Primul pacient al lui MacDougall, un bărbat, a murit pe 10 aprilie 1901, greutatea arătată de cântar scăzând brusc cu 21,2 grame. Și în acel moment a apărut legenda. Nu a contat prea mult faptul că următorul pacient al lui MacDougall a pierdut 14 grame la 15 minute după ce a încetat să respire sau că al treilea caz a arătat o pierdere inexplicabilă, în doi pași, de 28,3 g cu un minut mai târziu.

MacDougall nu a ținut cont de Cazul 4, o femeie decedată din cauza diabetului, deoarece cântarul nu era bine calibrat, în parte din cauza unei „interferențe mari din partea oamenilor care se opun muncii noastre”, ceea ce ridică câteva întrebări la care MacDougall nu părea dornic să răspundă în lucrarea lui.

Cazul 5 a pierdut 10,6 grame, dar cântarul a funcționat defectuos după aceea, ridicând întrebări și despre această măsurătoare. MacDougall încă își ajusta cântarul în timp ce pacientul din Cazul 6 deceda.

Niciun câine nu are suflet

MacDougall a repetat apoi experimentele pe 15 câini și nu a găsit nicio scădere în greutate, acest lucru indicând, în opinia sa, că niciun câine nu are suflet.

MacDougall și-a raportat rezultatele în 1907, în revista American Medicine și Journal of the American Society for Psychical Research. De asemenea, a primit un articol în The New York Times.

Cât cântărește sufletul unei oi?

Studiul lui MacDougall a avut o un eșantion minuscul, iar rezultatele lui au fost foarte diferite, așa că chiar și la acea vreme, acest lucru a adus îndoieli.

Spre meritul lui MacDougall, el a recunoscut că erau necesare mai multe măsurători pentru a confirma că sufletul are greutate. Acest lucru nu s-a întâmplat, în parte din motive etice și în parte pentru că experimentele au fost puțin… dubioase.

Un fermier din Oregon a încercat, la începutul anului 2000, să reproducă experimentul de cântărire a sufletului folosind 12 oi, conform cărții „Spook: Science Tackles the Afterlife”, a lui Mary Roach. Majoritatea oilor au câștigat între 30 și 200 de grame, dar doar pentru câteva secunde, înainte ca oile să revină la greutatea inițială.

O cercetare ce nu a mai avut loc

Roach a mai scris și că dr. Gerry Nahum, un inginer chimist și medic care era la acea vreme la Școala de Medicină a Universității Duke, a dezvoltat o ipoteză conform căreia sufletul (sau cel puțin conștiența) trebuie asociat cu informația, ceea ce este echivalent cu o anumită cantitate de energie.

Deoarece ecuația E = mc² spune că energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii, la pătrat, această energie ar putea, în esență, să fie cântărită cu instrumente electromagnetice suficient de sensibile.

Nahum nu a primit finanțare pentru experimente care să dovedească dacă are dreptate. Acum lucrează pentru Bayer Pharmaceuticals. (Roach a scris că Nahum nu voia să facă același lucru ca MacDougall și să-și facă testele pe oameni. În schimb, el dorea să folosească lipitori ca subiecți.)

Întrebarea „cât cântărește sufletul?” va rămâne fără răspuns

Concluzia este că știința nu a determinat nici pe departe cât cântărește sufletul și nici dacă acesta există de fapt.

Sunt mari șanse ca această întrebare să rămână pentru totdeauna fără răspuns.

Vă recomandăm să citiți și:

Realitatea virtuală poate revoluționa medicina. Iată primul „pacient holografic” din lume

De ce ne face mâncarea picantă să transpirăm? Un cercetător în neuroștiințe a găsit explicația

HIV poate accelera îmbătrânirea persoanelor infectate, sugerează un studiu

Oamenii de știință au găsit legăturile dintre poluarea solului și bolile de inimă