Biserica Domnița Bălașa, singura amintire a vechilor așezăminte brâncovenești (DOCUMENTAR)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Biserica Domnița Bălașa este o biserică ortodoxă, construită în stil neo-bizantin și se află în centrul Capitalei. Hramul lăcașului este Înălțarea Domnului, dar și cel al Sfinților Mucenici Brâncoveni. Biserica este declarată monument istoric și este înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sub denumirea de Biserica „Înălțarea Domnului” – Domnița Bălașa.

Acest lăcaș de cult rămâne singura amintire a vechilor așezăminte brâncovenești, distruse în anul 1948 pentru construirea noului centru civic.

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

Numele bisericii provine de la prima biserică ridicată pe acest loc, în anii 1743-1744, ctitorită de Domnița Bălașa, cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu și de soțul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. Această primă biserică a fost transformată într-un paraclis, însă a fost demolată în 1871, iar pe locul altarului a fost construită o piatră comemorativă.

În anul 1750, Domnița Bălașa a înălțat, pe locul bisericii actuale, un mic complex. Mai exact, o a doua biserică, cu hramul hramul Înălțarea Domnului, lângă care a înființat o școală și un azil de bătrâni. Clădirea bisericii a fost demolată, după ce a fost afectată de cutremurul din anul 1838.

Încă de atunci, timp de 4 ani, a fost construită o a treia biserică cu același hram, în stil neogotic. Ctitor a fost Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Profirei Rosetti. Însă și această biserică s-a degradat repede, din cauza faptului că terenul pe care a fost clădită a fost expus indundațiilor de pe râul Dâmbovița. Astfel, în 1881, și această nouă clădire a fost dărâmată.

Ulterior, a fost construită actuala biserică. Aceasta a fost zidită în timpul domniei Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta fiind al patrulea lăcaș de cult ridicat pe acest teren. Construcția a durat patru ani, între anii 1881 – 1885 și a fost realizată în stil neoromantic și neobizantin după planurile arhitectului Carol Benesch și ale lui Alexandru Hristea Orăscu și Hartman. Aceasta a fost construită în formă de cruce, la care s-a adăugat absida poligonală a altarului.

Din cauza deteriorărilor produse de cutremurul din anul 1940, biserica a fost restaurată și consolidată între anii 1959-1962 după proiectul acad. prof. Aurel Beleș și a inginerilor Ion Stănculescu și Ion Beleș. Biserica a mai fost consolidată și după cutremurul din anul 1977, iar în anul 1994 a fost resfințită cu ocazia canonizării Sfinților martiri Brâncoveni, adăugați la hramul bisericii.

Citește continuarea pe Gândul!