Cum ne-ar putea ajuta pisicile să găsim infractori? Indiciile ascunse în blana felinelor!

Pisicile ne-ar putea ajuta să identificăm criminalii, dacă de pe blana sau pielea acestora sunt prelevate mostre de ADN uman, arată rezultatele unui studiu publicat în revista de specialitate privind genetica criminalistică Forensic Science International: Genetics Supplement Series.

Noile cercetări sugerează că micile noastre feline ar putea să dezvăluie identitatea unei persoane, în cazul în care a fost comisă o infracțiune.

• Test de cultură generală. Ce este entropia?
• Pentru prima dată, fizicienii au „încurcat” doi atomi în mișcare, validând o teorie cuantică

Mai exact, blana unei pisici poate reține suficient ADN vărsat de o persoană care a fost în apropierea ei pentru a servi ca dovadă a unei întâlniri trecătoare între cei doi. Acest lucru ar putea însemna că, deși pisicile nu pot fi interogate, ele ar putea totuși să ajute la identificarea autorilor unor infracțiuni.

Blana unei pisici, o sursă pentru găsirea dovezilor criminalistice?

Noul studiu, publicat în revista Forensic Science International: Genetics Supplement Series este primul care examinează modul în care animalele de companie din gospodărie pot contribui la transferul de ADN.

„Colectarea ADN-ului uman trebuie să devină foarte importantă în investigațiile de la locul crimei, dar lipsesc datele despre animalele de companie, cum ar fi pisicile și câinii, în relația lor cu transferul de ADN uman. Aceste animale de companie pot fi extrem de relevante în evaluarea prezenței și activităților locuitorilor din gospodărie sau a oricăror vizitatori recenți la locul faptei”, spune criminologul Heidi Monkman de la Universitatea Flinders din Australia.

În ultimii ani, tehnologia de analiză a ADN-ului a devenit atât de sofisticată încât chiar și cele mai mici urme de material genetic pot fi relevante pentru o investigație la locul crimei. Iar noi, oamenii dezordonați, ne lăsăm ADN-ul peste tot. Chiar și un contact scurt cu un obiect poate transfera urme ale materialului nostru genetic. Așa-numitul „ADN tactil” nu este suficient de unul singur pentru a identifica în mod pozitiv un suspect, dar poate fi folosit pentru a susține alte linii de probe sau pentru a exclude persoane.

ADN-ul tactil obținut de pe o suprafață nici măcar nu necesită neapărat ca persoana să atingă acea suprafață. Acesta poate fi transportat printr-o serie de mijloace, în celulele pielii sau în firele de păr care se îndepărtează de la un corp care trece, de exemplu. Și aici pot juca un rol și animalele de companie.

Cum au fost extrase urmele ADN-ului uman de pe blana felinelor?

Așadar, Monkman și colega sa Mariya Goray, un investigator experimentat de la locul crimei – ambii de la Universitatea Flinders – au făcut echipă cu Roland van Oorschot, cercetător în domeniul criminalisticii de la Departamentul de servicii criminalistice al poliției din Victoria, Australia. Aceștia au vrut să vadă dacă pot extrage urme de ADN uman la pisici de companie.

Studiul lor a fost efectuat pe 20 de pisici din 15 gospodării. La casele participanților la studiu, cercetătorii au tamponat de două ori blana din partea dreaptă a fiecărei pisici și au colectat probe de ADN de la majoritatea participanților umani la studiu. Ulterior, mostrele preluate atât de la pisici, cât și de la oameni, au fost procesate.

În plus, ocupanții gospodăriei au completat chestionare privind comportamentul și obiceiurile zilnice ale pisicilor. Acestea au inclus cât de des a fost atinsă pisica și de către cine, în gospodărie.

Rezultatele au indicat prezența de ADN neidentificat la patru din șase pisici

Niveluri detectabile de ADN au fost găsite în 80% dintre mostrele preluate de la pisici.

Echipa a reușit să genereze profiluri ADN de la 70% dintre pisicile care au ajutat la elaborarea studiului. Cea mai mare parte a ADN-ului provenea de la persoane din gospodăria pisicii, dar la șase dintre feline a fost detectat doar ADN uman necunoscut.

Două dintre aceste pisici au petrecut mult timp în patul copilului al cărui ADN nu a fost prelevat, ceea ce ar putea explica unele dintre rezultatele „misterioase”. Proveniența ADN-ului neidentificat de pe cele patru pisici rămase este necunoscută. Niciuna dintre gospodării nu a avut vizitatori timp de cel puțin două zile înainte de prelevarea mostrelor.

Un caz a fost deosebit de interesant: o gospodărie cu două pisici și două persoane. Una dintre pisici, un sfinx, purta ADN-ul unui al treilea om necunoscut. Cealaltă pisică, un ragdoll, nu purta niciun ADN. Ambele pisici interacționaseră în mod egal cu oamenii din gospodăria lor, potrivit Science Alert.

Printre sursele posibile s-ar putea număra transportul direct al ADN-ului de la un om, cum ar fi prin mângâiere, sau prin perierea pisicii de o suprafață contaminată. ADN-ul ar fi putut, de asemenea, să persiste de la ultimul contact al pisicii cu un vizitator.

Vă mai recomandăm și:

De ce năpârlesc câinii și pisicile?

Cercetătorii cred că oamenii ar fi de vină pentru creierul tot mai mic al pisicilor

Pisici eliberate din izolare după 3 luni, într-un oraș german

Pisicile pot să-și amintească nume. Ce ne spune asta despre feline?