Cum influențează ciumele din trecut crizele actuale?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Pe măsură ce pandemia COVID-19 s-a instalat în cursul primei jumătăți a anului 2020, puține lucrări s-au bucurat de un interes reînnoit la fel de mare ca cele ale existențialistului francez de origine algeriană Albert Camus. Ce ne spun ciumele din trecut despre pandemiile din viitor?

Romanul său clasic din 1947, ,,Ciuma”, spune povestea unui oraș asediat și izolat de o epidemie de ciumă bubonică. Ciuma se prelungește, iar autoritățile sanitare se străduiesc să o stăpânească. Populația cunoaște o prăbușire a ordinii civice, o încredere în instituții și apariția treptată a unei paranoia generale. Vă sună cunoscut?

• 81 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”. Cum îi şantaja pe…
• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului

Joel Bothello, profesor asociat de management la John Molson School of Business, a publicat recent un articol pe această temă în The Academy of Management Review. În acesta, el afirmă că ciuma fictivă a lui Camus, împreună cu Moartea Neagră foarte reală din secolul al XIV-lea și valurile letale care au urmat, pot fi mai bine înțelese cu ajutorul teoriei sistemelor de evenimente (EST).

Această teorie relativ nouă pentru studiile de management reformulează perturbările societale din evenimente izolate ca fiind rezultatul unor lanțuri de evenimente interconectate care se derulează lent.

Ce avem de învățat din ciumele din trecut?

Autorii argumentează că perioadele lungi de timp premergătoare și ulterioare unei calamități pot oferi o înțelegere mai profundă decât studiul perturbării în sine, scrie Phys.org.

,,Mai degrabă decât să fie vorba despre un singur eveniment, ar trebui să privim fiecare dintre aceste perturbări ca pe o acumulare de evenimente care conduc spre transformare”, spune Bothello, care a scris articolul împreună cu Thomas Roulet de la Universitatea din Cambridge.

Bothello și Roulet au constatat că distanța de secole nu a schimbat natura fundamentală a reacțiilor umane la perturbări sau a schimbărilor profunde care le urmează. Ei au observat dovezi de stagnare, dezorientare, polarizare și respingere a societății.

Stagnarea se referă la faptul că o populație nu recunoaște sau nu înțelege evenimentele dintr-un lanț și, prin urmare, nu reușește să se implice în mod corespunzător.

,,Rezultatul unor lanțuri de evenimente interconectate care se derulează lent”

Odată ce se produce perturbarea, populația experimentează dezorientarea și nimeni nu știe cât timp va dura până când viața va reveni la normal.

Polarizarea apare atunci când încercările de a atribui responsabilitatea sunt transferate asupra unui anumit grup, ceea ce duce adesea la țapi ispășitori și la xenofobie.

Urmează apoi repudierea unui sistem existent de credințe și erodarea încrederii în autorități, fie ele religioase, civice sau științifice. Acestea conduc, la rândul lor, la schimbări la nivel macro la nivelul normelor economice, politice și culturale.

,,Chiar dacă se presupune că acum suntem mai sofisticați, tiparele pe care le vedem în comportamentul uman sunt foarte asemănătoare”, remarcă Bothello.

Ciumele din trecut oferă perspective despre sfârșitul lumii

Există multe de învățat din dezastrele din trecut, spune Bothello, titular al Catedrei de cercetare în domeniul rezilienței și instituțiilor de la Universitatea Concordia, dacă există cadrul potrivit.

,,EST ne ajută să reconceptualizăm perturbarea, deoarece aceasta a fost tratată de obicei ca o zguduire unică”, adaugă el.

,,Dacă îi aplicăm această nouă lentilă, putem analiza modul în care evenimentele se produc la diferite niveluri, cum se leagă între ele și cum se intersectează cu diferite lanțuri de evenimente. Putem privi perturbarea dintr-o perspectivă holistică pentru a vedea cum conduce la schimbări în organizații și societăți.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

Misterul originilor Morții Negre a fost elucidat. Cum a apărut ciuma care a ucis jumătate din populația Europei?

Noi analize arată că teriac, cândva unul dintre cele mai scumpe medicamente, nu putea să vindece ciuma bubonică

Cea mai veche tulpină de ciumă descoperită până acum are o vechime de 5.000 de ani

Ciudata epidemie de somn, un eveniment real care a ucis mii de oameni