Ciudata epidemie de somn, un eveniment real care a ucis mii de oameni

La începutul benzii desenate The Sandman a lui Neil Gaiman și a serialului Netflix extrem de popular bazat pe aceasta, naratorul descrie o „boală a somnului” care se răspândește în întreaga lume după ce Stăpânul Viselor, alias Morfeu, a fost prins în lumea trează de o vrajă a unui vrăjitor.

Persoanele afectate dorm ani de zile, sau rătăcesc în semi-somn, murind adesea înainte de a se putea trezi.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Boala numită în serial este Encefalita letargică. Boala a fost reală, a afectat milioane de oameni în anii 1910 și 20 și până în prezent nu a fost explicată în mod satisfăcător.

,,Erau conștienți și conștienți – dar nu pe deplin treji, erau nemișcați și fără cuvinte toată ziua în scaunele lor, lipsiți total de energie, impuls, inițiativă, motiv, apetit, afecțiune sau dorință. Înregistrau ceea ce se întâmpla în jurul lor fără atenție activă și cu o indiferență profundă”, a scris doctorul Oliver Sacks, care a tratat pacienții cu această boală, despre perioada petrecută la spitalul Beth Abraham din New York în anii 1960.

Un milion de persoane ar fi contractat „boala somnului”

,,Ei nu transmiteau și nici nu simțeau sentimentul vieții, erau ca niște fantome și la fel de pasivi ca niște zombi”.

Primele cazuri de boală au fost raportate în Europa anilor 1916-17, coincizând cu gripa spaniolă din 1918, și au continuat până în anii 1930. Se crede că peste un milion de persoane din întreaga lume au contractat această boală, care, din fericire, acum nu mai apare decât foarte rar.

Pacienții prezentau inițial simptome asemănătoare gripei, precum și oboseală, febră și vărsături.

,,Simptomele neurologice urmau și se puteau prezenta foarte repede, ca în cazul unei fete care a suferit o hemiplegie bruscă în timp ce se întorcea acasă de la un concert. În jumătate de oră a adormit și a murit 12 zile mai târziu”, au scris Leslie Hoffman și Joel Vilensky într-o lucrare din 2017 despre secolul de după epidemie.

Cauza epidemiei de somn rămâne un mister

La scurt timp după aceasta, pacienții deveneau amețiți și delirau. Aceștia dormeau pentru perioade anormal de lungi, dar erau conștienți de evenimentele care se întâmplaseră în jurul lor în timp ce se aflau în această stare de semi-somn, scrie IFL Science. Pacienții cu aceste simptome aveau mai puțin de 50/50 șanse de supraviețuire. Pacienții cu o formă diferită a bolii se puteau aștepta la rigiditate la nivelul membrelor și să fie imobilizați pentru perioade lungi de timp.

În plus, complicațiile se instalau adesea la ani de zile după infecția inițială.

,,Faza cronică a fost caracterizată de tulburările de somn, mișcările involuntare, anomaliile de vorbire și respiratorii și tulburările psihiatrice erau, de asemenea, caracteristici comune”, au scris Hoffmann și Vilensky.

Cauza bolii rămâne, în mare parte, necunoscută. Mai recent, un studiu care a analizat puținele mostre de țesut cerebral disponibile de la pacienți a concluzionat că un enterovirus – un grup de virusuri care include poliomielita, care se răspândește prin intrarea în contact cu secrețiile unui pacient infectat – a fost cauza probabilă a bolii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

De ce apare somnolența atunci când suntem afectați de căldură?

De ce renunță tot mai mulți americani la somnifere?

Un nou studiu evaluează tratamentul farmacologic pentru insomnie

Somnul excesiv poate provoca hipertensiune arterială sau accident vascular cerebral