O nouă descoperire ne aduce mai aproape de călătoria interstelară

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la NASA au anunțat recent descoperirea unei alte planete a cărei mărime este în proporție de 95% egală cu cea a Pământului, aflată la o distanță de 100 ani-lumină și care ar putea susține viața.

Dar ar putea această descoperire să îi conducă într-o zi pe oameni spre călătoria interstelară către planeta TOI 700 e și să se bucure de resursele ei, cum ar fi potențialul pentru apă lichidă?

• Greutatea în plus ți-ar putea îmbătrâni creierul mai rapid, avertizează un studiu
• De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit…

„Asta nu se va întâmpla în timpul vieții noastre, dar este fascinant de discutat. Această planetă este la 100 de ani-lumină distanță. Asta înseamnă că dacă dezvoltăm o navă spațială care să meargă cu viteza luminii, tot ar dura 100 de ani ca să ajungem la această destinație”, a spus dr. Hank Pernicka, profesor emerit de inginerie aerospațială la Universitatea de Știință și Tehnologie din Missouri, SUA, potrivit Phys.org.

Călătoria interstelară, posibilă cu un vehicul care să atingă viteza luminii

Viteza luminii este de 300.000 de kilometri pe secundă. Pernicka, care este expert în dezvoltarea de nave spațiale, crede că principala problemă care ar trebui luată în considerare este un vehicul care să atingă vitezele necesare pentru călătoria interstelară.

„Ar fi o mulțime de obstacole în acest sens, primul fiind chiar obținerea acestei viteze. Conceptul de an-lumină și distanța implicată în această călătorie este uluitoare” spune prof. Pernicka.

Pernicka spune că un alt aspect de luat în considerare este numărul de incertitudini legate de nava spațială în sine.

„Atunci când călătorești la aceste viteze, ar exista o mulțime de variabile de luat în considerare. De exemplu, chiar și cea mai mică bucată de resturi spațiale aflată în calea navei ar putea provoca daune considerabile”, spune acesta.

O sursă de alimentare durabilă

Modul în care nava este alimentată ar trebui să fie, de asemenea, un aspect important. În prezent, orice misiune pe distanță lungă, sponsorizată de NASA folosește energia nucleară, iar acea sursă de alimentare ar putea, în cele din urmă, să fie epuizată.

De exemplu,  Voyager 1 de la NASA, lansată în 1977 și singura navă spațială care a călătorit în spațiul interstelar, va rămâne probabil fără combustibil în următorii ani. Această sondă spațială, care se deplasează cu o viteză de aproximativ 61.000 de kilometri pe oră, se află acum la peste 23,5 miliarde de kilometri de Pământ.

Găurile de vierme, o soluție pentru călătoria interstelară

Pernicka spune că posibilitatea ca într-o zi să atingem vitezele necesare ar putea ține de navigația solară, care ar propulsa navele spațiale folosind presiunea radiațiilor solare. Iar o altă opțiune ar putea fi utilizarea găurilor de vierme, spune acesta, însă niciuna dintre aceste variante nu ar fi o posibilitate prea curând.

Pernicka spune că Universitatea de Știință și Tehnologie din Missouri are profesori din mai multe discipline care cercetează cosmosul în diferite moduri. Cercetătorul mai spune că printre proiectele sale actuale se numără dezvoltarea de sateliți cu tehnologie de propulsie care vor fi lansați în anii următori în colaborare cu NASA, precum și sateliți pentru armata Statelor Unite.

Vă mai recomandăm și: 

Misiunea Artemis 1 va trimite forme de viață în spațiul îndepărtat. Ce va mai transporta racheta SLS?

O simulare a călătoriei în spațiu a infirmat existența „efectului fluturelui” în tărâmul cuantic

Valentina Tereșcova, prima femeie care a ajuns în spațiu

Omenirea ar fi putut ajunge pe Marte chiar din 1960, susţine un cunoscut astronaut