Astronomii au identificat „motorul” unei lumini intergalactice super puternice

O lumină strălucitoare în infraroșu provenind de la două galaxii aflate în proces de fuziune tocmai a fost identificată. Folosind Telescopul Spațial James Webb (JWST), astronomii au identificat locația exactă a luminii, în spatele unui nor gros de praf care o întunecă în alte lungimi de undă.

Nu se știe încă ce anume produce lumina, dar dacă astronomii vor descoperi unde se află, asta va ajuta și la identificarea originii și motivului pentru care strălucește mult mai puternic decât ne așteptam.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Cercetarea a fost publicată în Astrophysical Journal Letters.

„Telescopul Spațial James Webb ne-a adus perspective complet noi asupra Universului, datorită celei mai înalte rezoluții spațiale create vreodată și a sensibilității la infraroșu”, a spus astrofizicianul Hanae Inami de la Centrul de Știință Astrofizică din cadrul Universității din Hiroshima, Japonia.

„Motorul” unei lumini intergalactice

„Am vrut să găsim motorul care alimentează acest sistem de fuziune a galaxiilor. Știam că această sursă este ascunsă de praful cosmic, așa că nu am putut folosi lumina vizibilă sau ultravioletă pentru a o găsi. Doar în infraroșu mediu, observat cu ajutorul lui Webb, vedem acum că această sursă eclipsează orice altceva în aceste galaxii care fuzionează”, a spus Inami, potrivit Science Alert.

Deși Universul este format în cea mai mare parte din spațiu gol, fuziunile între galaxii nu sunt neobișnuite. Galaxiile masive sunt unite de atracția inexorabilă a gravitației, combinându-se pentru a forma galaxii mai mari.

Multe exemple de fuziuni galactice în diferite stadii au fost descoperite în Universul larg, dar este un proces lent care poate dura milioane sau miliarde de ani.

O fuziune galactică la 500 de milioane de ani-lumină distanță

Știm, de asemenea, din lumina emisă de aceste fuziuni, că acestea sunt destul de vii. Deși galaxiile sunt formate în mare parte din spațiu, stelele se pot ciocni sau pot interacționa gravitațional pentru a-și perturba reciproc orbitele.

De asemenea, norii de gaz care formează stele se pot ciocni unul de celălalt, generând șocuri care pot declanșa valuri furioase de formare a stelelor, cunoscute sub numele de explozii stelare, vizibile ca lumină infraroșie care strălucește din norii de praf.

Aceasta este ceea ce oamenii de știință se așteptau să vadă atunci când, în 2010, au îndreptat Telescopul Spațial Spitzer în infraroșu către o fuziune de galaxii aflată la 500 de milioane de ani-lumină distanță, numită IIZw096.

În schimb, savanții au găsit o lumină strălucitoare infraroșie în mijlocul coliziunii ce urma. Din păcate, Spizter nu a oferit o rezoluție îndeajuns de calitativă, astfel încât să fie găsită locația exactă a sursei de lumină, iar misterul a trebuit să fie pus în așteptare.

Apoi a apărut Webb, iar Inami și colegii săi au reușit să privească în detaliu.

O explozie stelară sau o gaură neagră masivă?

Aceștia au aflat că sursa reprezintă 70% din lumina în infraroșu emisă de galaxiile fuzionate. În plus, deși cele două galaxii se întind împreună pe 65.000 de ani-lumină, sursa de infraroșu are o rază maximă de 570.000 de ani-lumină. Asta sugerează că sursa emisiei este foarte compactă.

Știm că materialul din jurul unei găuri negre active emite multă lumină și că găurile negre supermasive din centrele galaxiilor pot fuziona când se întâlnesc în centrul fuziunii.

„Vrem să știm ce alimentează această sursă: este o explozie stelară sau o gaură neagră masivă? Vom folosi spectrele în infraroșu culese de JWST ca să investigăm asta. De asemenea, este neobișnuit faptul că motorul se află în afara părților principale ale galaxiilor care fuzionează, așa că vom explora modul în care această sursă puternică a ajuns acolo”, a spus Inami.

Surse de lumină identificate în jurul „motorului”

Cercetătorii au identificat, totodată, 12 mici surse de lumină în infraroșul mediu în datele culese de Webb, grupate în jurul „motorului” luminos. Unele dintre aceste mici aglomerări au fost văzute înainte în datele de infraroșu ale Telescopului Spațial Hubble, dar cinci dintre ele erau noi.

Acestea sunt mai puțin misterioase, profilul luminos se potrivește cu activitatea exploziei stelare, dar indică că se întâmplă ceva energetic atunci când se întâlnesc două galaxii.

Vă mai recomandăm și: 

Astronomii au descoperit găuri negre „flămânde” care se hrănesc cu gaz intergalactic

Descoperire fascinantă în domeniul fuziunii, posibilă cu laserul gigantic din „Star Trek”

Neutrinii aruncă o nouă lumină asupra adâncurilor unei galaxii active

Galaxia noastră s-ar putea evapora pe măsură ce stelele dispar din Calea Lactee