Edwin Hubble, astronomul care a demonstrat existența altor galaxii. „Timpul trecut este finit, timpul viitor este infinit”

Telescopul spațial „botezat” Hubble a oferit omenirii o deschidere către Univers timp de mai bine de trei decenii. Descoperirile acestui mare astronom al secolului al XX-lea, Edwin Hubble (1889 – 1953), au contribuit masiv la înțelegerea și percepția noastră asupra cosmosului, conferind o altă dimensiune cunoașterii științifice.

Munca lui Hubble ne-a dus dincolo de Calea Lactee și ne-a plasat într-un Univers în continuă expansiune, cu o multitudine de galaxii în afara celei în care ne aflăm azi cu toții.

• Frica de abandon: rădăcini, manifestări și drumul spre vindecare
• Bullying între adulți: cum îl recunoști și ce poți face? Deși mai greu de recunoscut, efectele…

Născut pe 20 noiembrie 1889 în Marshfield, Missouri, Edwin Hubble și-a petrecut tinerețea perfecționându-și abilitățile pe care le-a demonstrat în sporturi precum baschet, fotbal, baseball, atletism și box, dar în același timp hrănindu-și pasiunea pentru cunoaștere citind zeci de romane științifico-fantastice care au trezit în el fascinația și curiozitatea pentru lumea din jurul lui, dar mai ales pentru cea la care nu avea acces  – Universul.

De la romane SF la doctorat în astronomie

A fost licențiat în matematică și astronomie, bursier în Drept (la Oxford) și doctorand în astronomie (Universitatea din Chicago, în 1914), odată cu cea din urmă a sa realizare educațională, Hubble începând să se dedice intens studiului și cercetării imensității și misteriosului cosmos.

Aprofundările și aventura sa în Universul numit cosmos l-au condus către  Observatorul Mount Wilson din California și la Telescopul Hooker, cel mai mare telescop din lume la acea vreme. Cu ajutorul telescopului, Hubble a localizat, la un moment dat, niște pete neclare, asemănătoare unor grupări luminoase confuze, observații care au atras atenția și altor astronomi.

Descoperirile lui Hubble

La începutul secolului al XX-lea, percepția astronomilor în ceea ce privește cosmosul avea drept limite Calea Lactee și, cu toate că astronomii acelor timpuri au speculat și au comentat intens pe tema existenței altor galaxii în Universul nostru, totuși s-au învârtit într-un cerc vicios al presupunerilor deoarece nu existau dovezi concrete care să le susțină punctele de vedere.

Abia atunci când Hubble a îndreptat Telescopul Hooker către constelația Andromeda, s-a schimbat cu totul perspectiva asupra acestui aspect. Astfel, Hubble a început un studiu intens a ceea ce atunci era cunoscut sub numele de Nebuloasa Andromeda, o „apariție”, un corp ceresc care timp de secole s-a văzut sub forma unui nor alungit de lumină, în 1923 reușind să identifice stele individuale în acest conglomerat luminos. A fost doar un pas spre dorința și mai mare de cunoaștere a lui Hubble ce a urmat cercetărilor sale anterioare, astfel încât ceea ce avea el să dezvăluie mai târziu a avut un impact imens în domeniul astronomiei.

Una dintre observațiile care a rezultat în continuarea cercetărilor lui Hubble a fost că nebuloasele se aflau la o distanță foarte mare față de pământ. La aproape un milion de ani lumină, asta însemnând că ele nu aveau cum să facă parte din Calea Lactee.

Descoperirile lui Hubble au fost primele dovezi care aveau să confirme cum că Universul nu este format doar din Calea Lactee. Cu toate că teoriile lui Hubble nu au fost bine văzute de toți cercetătorii vremii, unii dintre ei considerându-le de-a dreptul nebunești, Hubble nu s-a împiedicat de susceptibilitățile colegilor săi de breaslă, mergând mai departe pe calea cercetărilor sale.

Tot lui i se datorează și descoperirile și modul de aplicare al „Efectului Doppler”, în astronomie și cosmologie purtând numele de „Deplasarea spre roșu”. Ceea ce a observat Hubble a fost faptul că efectul în modificarea galaxiilor stabilea o proporționalitate între variația spectrului electromagnetic al unei galaxii și depărtarea acesteia față de planeta Pământ. Aceasta proporționalitate a fost denumită mai târziu Legea lui Hubble, responsabilă cu măsurarea și definirea expansiunii Universului. Pe 30 august 1935, Hubble a descoperit un asteroid (denumit apoi 1373 Cincinnati) și, în aceeași perioadă, a scris lucrările „O prezentare observațională a cosmologiei” și „Tărâmul nebuloaselor”.

De ce nu a primit Premiul Nobel?

Pentru toate descoperirile pe care le-a făcut, Edwin Hubble a fost onorat cu mai multe premii și distincții printre care Bruce Medal, Gold Medal of the Royal Astronomical Society, Legion of Merit.

De asemenea, au fost numite după el Asteroidul 2069 Hubble, Craterul Hubble de pe Lună, Telescopul Spațial Orbital Hubble, Edwin P. Hubble Planetarium din Brooklyn, autostrada Edwin Hubble.

Chiar dacă descoperirile sale au fost importante și demne de un Nobel, Hubble nu a primit niciodată acest premiu și asta din cauza faptului că la acea vreme astronomia nu era recunoscută a fi o disciplină fizică, ceea ce îi făcea pe astronomi neeligibili pentru a primi un Nobel. Din acest motiv, Hubble a încercat de-a lungul vieții sale să convingă comunitatea oamenilor de știință că astronomia este o parte a fizicii, eforturi care au dat roade, astfel că atât el cât și toți ceilalți astronomi au fost recunoscuți de către Comitetul de decernare a Premiilor Nobel pentru contribuțiile lor valoroase la astrofizică.

Lucrările sale au fost considerate, până la urmă, eligibile Premiului pentru Fizică, însă numai după moartea sa survenită în 1953, dar cum Nobelul nu se acordă post-mortem, Hubble nu a mai primit această distincție.

Nu ştim de ce ne-am născut în lume, dar putem încerca să aflăm ce fel de lume este aceasta – cel puţin în aspectele sale fizice.

Surse:

https://www.nasa.gov/content/about-story-edwin-hubble

https://www.britannica.com/biography/Edwin-Hubble

Vă mai recomandăm să citiți și:

Telescopul Hubble a surprins un trio spectaculos de galaxii care fuzionează

Noi imagini cu vecinii noștri galactici, surprinse de Telescopul Spațial Hubble

Telescopul Hubble a observat un „roi stelar deschis”, aflat la 160.000 de ani-lumină depărtare

Hubble a detectat o strălucire fantomatică în jurul Sistemului Solar