Prima supernovă documentată de omenire a fost surprinsă într-o nouă fotografie spectaculoasă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Prima supernovă înregistrată a fost observată de astronomii chinezi în anul 185 d.Hr., însă de atunci s-a schimbat foarte mult.

La 7 decembrie 185 d.Hr., în timpul dinastiei Han, astronomii chinezi au înregistrat apariția unei „stele musafir” care a apărut în vecinătatea lui Alpha Centauri.

„Steaua musafir” este denumirea pe care acești astronomi antici o foloseau pentru evenimentele tranzitorii luminoase. Astăzi, noi le numim „supernove”. SN 185 este cea mai veche supernovă înregistrată, iar acum o nouă imagine arată rămășița supernovei în detalii glorioase.

Obiectul în sine se află la 8.000 de ani-lumină de Pământ și poartă numele de RCW 86. Observarea acestui obiect nu este ușoară. Este foarte slab, deoarece din eveniment a rămas doar învelișul de gaz. Și este de fapt foarte mare.

Prima supernovă a fost observată de astronomii chinezi în anul 185 d.Hr.

Dimensiunea i-a făcut pe astronomi să se întrebe dacă RCW 86 este cu adevărat legat de SN 185. Ei credeau că ar fi durat de cinci ori mai mult timp pentru ca o supernovă obișnuită să devină atât de mare. Dar SN 185 nu a fost o explozie stelară obișnuită sau de grădină. Observațiile asupra învelișului de gaz au putut măsura cât de repede se extinde, iar acest lucru este în concordanță cu o supernovă care a avut loc în urmă cu aproximativ 2.000 de ani.

Pentru a înțelege ce a făcut ca explozia să fie atât de specială încât să se extindă cu o asemenea viteză, echipa a folosit observatorul Chandra X-Ray pentru a studia obiectul.

Acest lucru le-a permis să studieze viteza exactă a celei mai rapide unde de șoc. Aceasta se deplasează cu 2.700 de kilometri pe secundă. Există particule în rămășița supernovei care sunt accelerate cu o energie mai mare decât cea pe care o putem obține în prezent în acceleratoarele noastre de particule.

Supernova a rămas vizibilă timp de opt luni

Iar observațiile au relevat, de asemenea, prezența fierului, ceea ce sugerează că a fost un anumit tip de supernovă care a explodat. Acestea se numesc supernove de tip Ia și implică un anumit furt stelar. Ele se produc atunci când o stea pierde material în favoarea companionului său, dar nu orice companion: o pitică albă.

O pitică albă este nucleul expus al unei stele precum Soarele, care, după ce a devenit o gigantă roșie, nu a avut suficientă masă pentru a se prăbuși într-o supernovă. Această pitică albă sifonează material din companionul său până când devine atât de grea încât se prăbușește în ea însăși într-o explozie dramatică de supernovă. Având în vedere că limita de masă este standard pentru toate piticele albe, supernovele de tip Ia au toate aceeași luminozitate și sunt folosite ca „lumânări standard”, o modalitate de a măsura galaxiile îndepărtate, scrie IFL Science.

Supernova a rămas vizibilă timp de opt luni, așa cum este descris în Cartea lui Han mai târziu.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O supernovă din spațiul îndepărtat dezvăluie originea elementelor din Univers

O monedă bizantină rară ar putea arăta o explozie de supernovă din 1054 e.n.

În urmă cu aproape un mileniu, o supernovă lumina cerul nopţii

O nouă supernovă a fost identificată în bizara galaxie Roată de Car