De ce a fost o surpriză pentru francezi atacul din Ardeni?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La sugestia generalului Erich von Manstein, Hitler a schimbat planul de invadare a Franței. Principalul atac urma să fie dat în zona munților Ardeni. Dar de ce au fost surprinși generalii aliați de această tactică?

Marea majoritate a înalților ofițeri aliați aveau experiența luptelor din Primul Război Mondial, experiență prin care și-au modelat gândirea și strategiile în cea de-a Doua Conflagrație Mondială. Evoluția tehnologică a fost însă uimitoare în perioada interbelică.

Apariția tancurilor și a avioanelor moderne, pe câmpul de luptă, avea să schimbe pentru totdeauna modul în care se purtau bătăliile, iar comandanții francezi nu au reușit să înțeleagă deplin impactul acestor schimbări.

Estimările generalilor francezi

Contrar a ceea ce s-a susținut ulterior în istoriografie, Înaltul Comandament francez se aștepta la un atac prin Ardeni, iar apoi la o încercare a germanilor de a traversa râul Meuse. Comandanții francezi au estimat însă greșit momentul în care germanii aveau să încerce traversarea râului Meuse.

Generalii aliați estimau că un asalt pe râul Meuse nu avea să survină înainte de a noua zi de la începutul invaziei germane. Comandanți francezi, adepți ai deplasării lente a trupelor în teren, precum în 1918, nu au putut să conceapă că ritmul de deplasare a trupelor se va schimba datorită apariției tancului pe câmpul de luptă.

„Atribuind inamicilor propriul nostru raționament, ne imaginasem că n-aveau să încerce să treacă râul Meuse înainte de a aduce în zonă suficientă artilerie: cele cinci sau șase zile necesare pentru aceasta ne-ar fi oferit răgazul cuvenit pentru a ne reface dispozitivul”, avea să declare ulterior generalul francez Doumene.

În realitate, germanii au reușit să ajungă la râul Meuse în doar cinci zile de la începutul invaziei. Mai mult, nu au mai așteptat artileria și chiar în după-amiaza zilei de 14 mai au reușit să forțeze traversarea râul Meuse.

Și conducătorul armatei franceze, Maurice Gamelin, avea să înțeleagă pe deplin impactul tancurilor și avioanelor pe câmpul de luptă abia după război. Iată ce avea să scrie la sfârșitul războiului generalul Maurice Gamelin despre traversarea râul Meuse de către germani:

„A fost o manevră remarcabilă. Dar se pune întrebarea în ce măsură aceasta urma un plan prestabilit. Nu cred, după cum nu cred că Napoleon să fi planificat manevra de la Iena sau Moltke de la Sedan (în 1870). A reprezentat o perfectă adaptare la împrejurări. A demonstrat superioritatea unor trupe capabile să execute manevre abile, în cadrul unor operațiuni rapide – compatibile cu tancurile, aeronavele şi radiocomunicațiile de care beneficiau. Este poate pentru prima oară când s-a câștigat o bătălie, care a devenit decisivă, fără a se angaja în luptă marea masă a forțelor armate”.

„Am pierdut bătălia”

Printre puținii oameni din tabăra aliaților care au înțeles rapid ce a însemnat tactic traversarea râului Meuse de către germani a fost premierul francez Paul Reynaud. El i-a telefonat în dimineața zilei de 15 mai 1940 prim-ministrului britanic, Winston Churchill și i-a spus: „Am pierdut bătălia”.

Churchill i-a răspuns făcând apel la experiența pe care o dobândise în Primul Război Modial: „Experiența ne demonstrează că ofensiva se va sfârși în scurt timp. Asta îmi aduce aminte de 21 martie 1918. După cinci sau șase zile vor fi nevoiți să se oprească pentru a aștepta proviziile, ceea ce ne va permite să declanșăm contraatacul. Am învățat toate astea, pe vremuri, de la însuși mareșalul Foch”.

A doua zi, Winston Churchill a plecat cu avionul la Paris pentru a-i încuraja pe francezi să lupte mai departe, dar și pentru a se opune retragerii forțelor aliate din Belgia.

Oricum, era prea târziu pentru această operațiune. Pe  20 mai, tancurile germane atingeau deja Canalul Mânecii, tăind comunicațiile armatelor aliate din Belgia.

Deznodământul bătăliei pentru Franța a fost hotărât de o mică parte a trupelor germane

Și marea majoritate a comandanților germanii au fost uluiți de avansul rapid al propriilor tancuri, nu doar francezii. Speriați de un posibil contraatac francez, conducătorii armatei germane l-au convins pe Hitler să stopeze vreme de două zile înaintarea spre vest, în ciuda protestelor vehemente ale generalului Heinz Guderian, cel care conducea avangarda armatei germane în Franța.

După ce au reanalizat situația și și-au dat seama că Franța nu dispunea de capacitatea de a lansa un contraatac masiv împotriva trupelor germane, Hitler și comandamentul german i-au dat permisiunea lui Guderian să își continue deplasarea până la Canalului Mânecii.

Departe de fi deținut superioritatea incontestabilă, armatele lui Hitler au fost inferioare numeric celor cu care se înfruntau, însă deznodământul bătăliei pentru Franța a fost hotărât de o mică parte a trupelor germane, înainte ca marea masă a trupelor să intre în acțiune. Această parte decisivă a fost alcătuită din zece divizii blindate, o divizie de parașutiști și o divizie aeropurtată, dintr-un total de circa 135 de divizii germane. Efectul imens al noilor elemente tehnologice introduse pe câmpul de luptă, precum diviziile de tancuri și escadrilele de aviație, au eclipsat relativa inferioritate numerică a germanilor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Atacul din Ardeni, o surpriză tactică

Rolul trupelor aeropurtate germane în atacul asupra Olandei

Incidentul care l-a determinat pe Hitler să își schimbe planul de invadare a Franței

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial