Asteroidul Ryugu a fost cândva o planetă. Astronomii au aflat unde s-a format!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Grăunțele străvechi de praf dezvăluie povestea vieții unui asteroid din Sistemul Solar: asteroidul Ryugu a fost cândva planetă.

Conform unei analize a grăunțelor colectate de pe asteroidul Ryugu, cel puțin o parte din roca bogată în carbon și-a început viața mult mai departe de Soare înainte de a ajunge în centura de asteroizi și apoi, în cele din urmă, la distanța aproximativă a Pământului față de Soare.

Aceste descoperiri dezvăluie că asteroizii pot avea istorii complexe care implică migrații multiple prin Sistemul Solar înainte de a ajunge în locațiile lor actuale și că conțin înregistrări valoroase ale diferitelor perioade de-a lungul istoriei Sistemului Solar.

Asteroidul Ryugu a fost cândva planetă, sugerează un nou studiu

Ryugu este o rocă spațială interesantă, deși destul de standard. Este un asteroid de tip C, cel mai comun tip, bogat în carbon și apă, tip de asteroizi împrăștiați prin Centura Principală din spațiul dintre Marte și Jupiter, explică Science Alert.

Dar Ryugu nu este în Centura Principală. Orbita sa în jurul Soarelui este foarte aproape de cea a Pământului, sugerând un fel de perturbare care l-a trimis în afara centurii de asteroizi cu mult timp în urmă.

Lansată în 2014 ca o misiune de returnare a probelor, sonda Hayabusa2 a Agenției de Explorare Aerospațială a Japoniei (JAXA) a sondat Ryugu din 2018 până în 2019, revenind în cele din urmă acasă în 2020.

Pe lângă colectarea de mostre, Hayabusa2 a descoperit și că asteroidul de 900 de metri nu este o singură bucată mare de rocă, ci ceea ce se numește „grămadă de moloz”, o adunătură liberă de roci mai mici legate între ele de gravitație.

Ce conține acest asteroid?

Ryugu are multe în comun cu asteroizii din centura de asteroizi, în special cu familiile Polana și Eulalia. Dar un număr tot mai mare de studii asupra probelor aduse pe Pământ de la Ryugu arată că cel puțin unele dintre mineralele din grămada de moloz sunt mai în concordanță cu materialul din Sistemul Solar exterior.

De exemplu, are multă materie organică, în mod similar cu cometele, care în general provin din Sistemul Solar exterior. Izotopii de oxigen sunt, de asemenea, în concordanță cu Sistemul Solar exterior.

Condusă de astrofizicianul Rosario Brunetto, de la Universitatea Paris-Sarclay (Franța), o echipă internațională a analizat acum mai îndeaproape grăunțele bogate în olivină, piroxen și silicați amorfi, cele care au fost cel mai puțin modificate de apa care abundă pe asteroid.

Brunetto și echipa sa au folosit spectrometria în infraroșu pentru a studia aceste granule și a descoperit că profilul luminii infraroșii pe care acestea o reflectă este similar cu al obiectelor din Sistemul Solar exterior, cu origini mai îndepărtate decât Centura Principală. Printre aceste obiecte se numără asteroidul Hektor, un troian din roiurile care împart orbita lui Jupiter; Cometa Hale-Bopp; și praful interplanetar originar probabil din comete.

Asteroidul Ryugu a fost cândva planetă, dar ceva i-a oprit dezvoltarea

Cercetătorii spun că aceste rezultate sugerează că asteroidul Ryugu a fost cândva planetă sau, mai bine zis, „sămânța” care ar putea deveni o planetă și s-a format inițial în Sistemul Solar exterior, încorporând ingrediente ale Sistemului Solar exterior. Cu toate acestea, ceva i-a perturbat creșterea, probabil spărgându-l și trimițându-l în Centura Principală, unde a fost alterat de apă și transformat.

Prin urmare, asteroidul Ryugu reprezintă o înregistrare importantă a evoluției Sistemului Solar, spun cercetătorii.

„Probele returnate de pe Ryugu sunt una dintre cheile pentru accesarea sursei diversității spectrale a asteroizilor, deoarece litologiile lor mai curate conțin granule anhidre care sunt similare spectral cu unele corpuri primitive ale Sistemului Solar exterior”, scriu cercetătorii în lucrare.

„Acest lucru sugerează că Ryugu conține potențial mai multe rezervoare de praf primitiv anhidru, care transportă informații valoroase despre formarea și evoluția planetezimală în discul protoplanetar”, mai scriu aceștia.

Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Apa de pe Terra a apărut abia spre finalul formării planetei

Rămășițele unei coliziuni galactice, surprinse de Telescopul Webb

O pată solară a crescut cât 10 Pământuri în doar 48 de ore, apoi a produs o erupție de clasa X

Test de cultură generală. De ce strălucesc planetele?