„Ochii” Telescopului Webb au surprins peisajul cosmic spectaculos din roiul NGC 346

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O nouă imagine în infraroșu cu roiul NGC 346, realizată de instrumentul în infraroșu mediu (MIRI) al Telescopului Spațial James Webb de la NASA, dezvăluie emisia de gaz și praf rece.

În această fotografie, albastrul reprezintă silicații și moleculele chimice de funingine cunoscute sub numele de hidrocarburi aromatice policiclice, sau HAP. Emisiile roșii mai difuze strălucesc de la praful cald încălzit de cele mai strălucitoare și mai masive stele din inima regiunii. Petele și filamentele luminoase marchează zonele cu un număr abundent de protostele.

Filamente de praf și gaz împodobesc această regiune de formare a stelelor într-o nouă imagine în infraroșu de la MIRI. Unul dintre punctele forte ale Telescopului Spațial James Webb al NASA este capacitatea sa de a oferi astronomilor imagini detaliate ale zonelor în care se nasc noi stele.

Imaginea urmărește emisia de gaz și praf rece

Cel mai recent exemplu, prezentat aici într-o nouă imagine realizată de instrumentul în infraroșu mediu (MIRI) al lui Webb, este NGC 346 – cea mai strălucitoare și mai mare regiune de formare a stelelor din Micul Nor al lui Magellan, anunță NASA.

Micul Nor al lui Magellan (SMC) este o galaxie satelit a Căii Lactee, vizibilă cu ochiul liber în constelația sudică Tucanul. Această mică galaxie însoțitoare este mai primitivă decât Calea Lactee, în sensul că posedă mai puține elemente grele, care sunt forjate în stele prin fuziune nucleară și explozii de supernove, în comparație cu galaxia noastră.

Deoarece praful cosmic este format din elemente grele precum siliciul și oxigenul, oamenii de știință se așteptau ca SMC să nu aibă cantități semnificative de praf.

Praful cosmic este format din elemente grele

Cu toate acestea, noua imagine MIRI, precum și o imagine anterioară a NGC 346 de la Camera în infraroșu apropiat a lui Webb, arată o cantitate mare de praf în această regiune.

În această imagine, vârfurile albastre urmăresc emisia de la materiale care includ silicați prăfuiți și molecule chimice de funingine cunoscute sub numele de hidrocarburi aromatice policiclice, sau PAH.

O emisie roșie mai difuză strălucește de la praful cald încălzit de cele mai strălucitoare și mai masive stele din inima regiunii. Un arc în centrul din stânga poate fi o reflectare a luminii de la steaua din apropierea centrului arcului.

În cele din urmă, pete luminoase și filamente marchează zonele cu un număr abundent de protostele. Echipa de cercetători a căutat cele mai roșii stele și a găsit 1.001 surse punctiforme de lumină, majoritatea fiind stele tinere, încă încorporate în coconii lor prăfuiți.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Webb a detectat cristale de cuarț în atmosfera unei exoplanete „pufoase”

Telescopul Webb a descoperit obiecte misterioase care plutesc libere în spațiu

Astronomii au descoperit „galaxii abia născute” cu ajutorul Telescopului Webb

Telescopul Webb a măsurat expansiunea Universului, iar veștile nu sunt bune!