Un bărbat a dezvăluit care este „rețeta” pentru o căsătorie fericită

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

După 37 de ani de căsătorie, un bărbat oferă sfaturi despre cum se menține o relație fericită și de lungă durată. Timp de 37 de ani, cuplul a ieșit la întâlniri săptămânale. Cadoul cel mai prețios este atenția.

Malcolm Gladwell spunea că, pentru a deveni expert în ceva, trebuie să faci acel lucru timp de 10.000 de ore.

„Eu și soția mea, Pam, suntem căsătoriți de 37 de ani. Asta înseamnă 13.404 zile, adică 321.696 de ore. Chiar și după ce am luat în calcul numărul mare de ore petrecute dormind, lucrând, urmărind interese personale, uitându-mă la televizor, am depășit cu mult 10.000 de ore”, spune Gladwell, potrivit Business Insider.

Cel mai mare cadou de căsătorie nu sunt bijuteriile

La 67 de ani, a petrecut mai mult timp din viață cu soția sa, decât fără ea. Așadar, se simte un expert în a fi căsătorit atât de mult timp.

„Atunci când Pam și cu mine ne uităm la facturile de pe cardul de credit, spunem întotdeauna ceva de genul: Uau, chiar am cheltuit atât de mult pe cine luna trecută?. Răspunsul este în mod inevitabil da, am făcut-o. Dar seara de întâlnire este cea mai bună investiție pe care o putem face în căsnicia noastră. Este ca o terapie de cuplu, dar cu băuturi și aperitive. Trecem în revistă zilele noastre, săptămâna noastră și toate subiectele asociate: locurile de muncă, copiii noștri, copiii lor, angajamentele noastre punctuale față de condiția fizică, cele mai recente radiografii, dușul, modul în care probabil că nu avem nevoie de o altă băutură, și așa mai departe. Rămânem conectați”, declară bărbatul.

Cel mai mare cadou de căsătorie nu sunt bijuteriile și nici măcar călătoriile, ci atenția. Seara de întâlnire este o atenție reciprocă: „Amândoi așteptăm cu nerăbdare serile de joi. Mă întreb câte ore am petrecut la întâlniri? Poate că și eu sunt expert în mâncarea la restaurant”.

„Au apărut certuri intense”

Multă vreme, el a folosit un „consilier financiar” despre care acum spune că nu avea nicio pregătire formală și părea că habar nu avea ce să facă: „Consilierul nostru eram eu. Pe măsură ce se apropia pensionarea și se apropiau decizii importante, Pam și cu mine am început să ne confruntăm în privința deciziilor financiare. Întotdeauna perspicace, ea a pus la îndoială precizia foilor mele de calcul, precum și acuratețea ipotezelor mele pe care le luam de pe Google. Au apărut certuri intense. Era timpul să aducem ajutor profesionist. Cel mai mare beneficiu nu a fost pentru finanțele noastre, ci pentru căsnicia noastră. Acum avem o sursă rațională, verificată profesional, de adevăr financiar. Ne-a pus pe o traiectorie rezonabilă până la pensie și dincolo de ea. Asta este o ușurare imensă. Încă mai avem certuri, dar cel puțin avem cifre de încredere pe care să ne sprijinim deciziile”.

Bărbatul dezvăluie, de asemenea, că vorbește cu soția lui despre moarte: „Știu că sună morbid, dar dacă depășim estimările, Pam și cu mine mai avem aproximativ 20 de veri. Patruzeci de zile de naștere, câte 20 pentru fiecare dintre noi. Poate 100 de călătorii, dacă operația mea lombară rezistă. O sută de piese de teatru și spectacole. Patruzeci de întâlniri cu vechii mei prieteni din facultate. Douăzeci de aniversări. Aceste calcule nu mă întristează. Îmi aranjează mintea. Mă fac să vreau să mă asigur că fiecare dintre aceste ocazii este fericită și petrecută cu oamenii potriviți”.

Când oamenii îi spun că el și soția mea sunt „norocoși” că au rămas căsătoriți timp de 37 de ani, își amintește o zicală atribuită lui Arnold Palmer: „Cu cât exersez mai mult, cu atât devin mai norocos”: „La 67 de ani, am exersat destul de mult să fiu căsătorit cu Pam. Dar da, sunt și un om norocos”.