Ceaușescu și cocoșii de munte. „Cine îl putea opri să nu comită şi această faptă abominabilă?”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În registrul de evidență al trofeelor vânătorești ale lui Nicolae Ceaușescu, care a fost publicat după 1989, pe lângă sutele de exemplare de cerbi, urși, mistreți, capre negre etc. se găsesc și cinci cocoși de munte și patru găini. Toate aceste exemplare au fost împușcate de dictator cu încălcarea grosolană atât a legii, cât și a eticii vânătorești.

Cocoșul de munte mai este denumit și „cavalerul negru înaripat” al pădurilor de rășinoase. În România, această specie, de o frumusețe aparte, a fost și este destul de bine reprezentată în pădurile din Munții Carpați.

Cine a văzut vreodată „ritualul de nuntă” al acestora nu mai poate uita niciodată spectacolul pe care aceste înaripate îl oferă în zorii zilelor de aprilie, pe „scena” luminișurilor din pădurile Carpaților. Din această cauză, vânătoarea la cocoșul de munte a fost și este strict reglementată, ea se poate desfășura doar în anumite perioade ale anului, iar numărul de exemplare ce poate fi împușcat este limitat.

Aceste reguli sunt însă pentru oamenii care au atât respect față de lege, cât și fața de vânat. Cum Nicolae Ceaușescu era departe de a respecta etica vânătorii, nici legea nu îl putea opri pe dictator de la adevărate masacre vânătorești.

Ceaușescu, martor la spectacolul oferit de cocoșul de munte

Plecat la o vânătoare de cerbi, Nicolae Ceaușescu a surprins mai multe exemplare de cocoș de munte. Ce s-a întâmplat a relatat mai târziu inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre oamenii care s-au ocupat vreme de mulți ani de organizarea partidelor de vânătoare ale liderului comunist.

„Eram în mașina agenților silvici din fața coloanei de mașini care plecase dis-de-dimineață de la Lăpuşna Mureş şi se îndrepta, cu Ceauşescu şi suita lui, spre Seaca, la vânătoare de cerb comun.

Urcam pe serpentinele drumului forestier spre obârşia Văii Sirodului când, după o curbă, surprindem un cocoș de munte cu două găini, ciugulind pietricele şi scăldându-se în praful din mijlocul drumului. Oprim şi admirăm în liniște acest spectacol. În spatele nostru opresc şi cele patru mașini aflate în coloană. Unul dintre însoțitori vine la noi, probabil cu intenția de a ne întreba de ce am oprit. Nu apucă să zică nimic, pentru că vede şi el motivul opririi. Se întoarce la mașina a doua, în care era Ceaușescu, şi îi spune ce a văzut pe drumul forestier. Ceauşescu coboară”, scrie Vasile Crișan în cartea la „La vânătoare cu Ceaușescu”.

Păsările păreau hipnotizate

Cum cocoșul de munte este o specie extrem de timidă, toată lumea se aștepta ca exemplarele să se ascundă de oamenii care le priveau. Însă nu s-a întâmplat acest lucru.

„Coborâm cu toții. În acel moment mă așteptam ca găinile şi cocoşul de munte să dispară. Eram totuşi destul de mulți asistenți la acest spectacol. Dar, nu! Păsările nu dădeau semne că ar avea intenția să facă acest lucru.

În multiplele mele deplasări în zona de munte, cu mașina pe drumurile forestiere sau pe jos, pe potecile de vânătoare, adeseori, mai ales în luna septembrie, îmi ieșeau în cale şi cocoşi de munte, dar niciodată nu s-a întâmplat să stea în drum sau pe potecă mai mult de două-trei secunde, poate şi mai puțin. De fiecare dată dispăreau rapid, refugiindu-se în adăpostul desişurilor pădurii. Acum nu voiau să plece. Parcă erau hipnotizate. Parcă ştiau că suntem în luna septembrie, în afara sezonului legal de vânătoare, şi că nimeni nu le poate face niciun rău”, mai povestește Vasile Crișan.

„În această perioadă sunt protejați de lege”

Faptul că erau în afara sezonului de vânătoare nu l-a oprit pe Ceaușescu de la un gest reprobabil, în ciuda faptul că i s-a atras atenția.

„Ceaușescu priveşte şi el la tabloul splendid din faţa noastră. Ştefan Dumitrescu rupe tăcerea şi spune: `Sunt două găini şi un cocoș de munte care în luna septembrie se mai adună pentru un așa-zis rotit fals. În această perioadă sunt protejați de lege`. Ceaușescu se uită la el, apoi se uită la cele trei păsări nevinovate şi zice: `Aduceți-mi arma cu alice!`. Cum adică? Vine la vânătoare de cerb şi ia cu el şi arma cu alice?`, îmi zic eu în gând. Răspunsul îl voi primi mai târziu de la unul dintre aghiotanții săi.

Văzând ce se pregătește, Dumitrescu, cu vocea coborâtă dar clară, mai încearcă o dată: `Știți, tovarășe preşedinte, sezonul de vânătoare la cocoș-de-munte este în luna aprilie şi în…`. Nu apucă să spună `şi în luna mai”`, că două bubuituri de armă pun capăt jocului celor trei păsări, transformându-le în niște mortăciuni. În acest fel a înțeles Nicolae Ceaușescu să vâneze cocoși de munte”

„Cine îl putea opri să nu comită şi această faptă abominabilǎ?”

Din păcate, Nicolae Ceaușescu și-a continuat „faptele de vitejie” la vânătoare câteva ore mai târziu.

„În aceeaşi zi şi în aceleași condiții a împușcat încă doi cocoși de munte. Tot în aceeaşi zi, a făcut acea faimoasă vânătoare la cerb carpatin, folosindu-se de un elicopter.

Referitor la prezența armei cu alice la însoțitori, am aflat că, la vânătorile de cerbi din anii anteriori, de fiecare dată, Ceaușescu a văzut şi cocoși de munte. Atunci a dat dispoziție ca, la vânătorile de cerbi, să aibă cu el şi arma cu alice. Rezultă clar că hotărârea de a împușca cocoși de munte, în luna septembrie, fusese luată cu mult în urmă. Cine îl putea opri să nu comită şi această faptă abominabilǎ?” se întreba Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Impresionanta colecție de arme de vânătoare pe care a deținut-o Nicolae Ceaușescu

Maurer către Ceaușescu: „Unde dracu’ să mai cauți dreptatea asta că nici în pădure nu o găsești!”

Cum l-a ironizat Maurer pe Ceaușescu în fața liderului german Erich Honecker

Cum s-a „împroprietărit” Nicolae Ceaușescu pe un trofeu de vânătoare