Misterul atmosferei Lunii a fost rezolvat. Ce au descoperit cercetătorii în mostrele Apollo?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Misterul atmosferei „subțiri” de pe Lună a fost rezolvat, potrivit oamenilor de știință care studiază probele aduse de misiunile Apollo, aceștia subliniind că impactul dintre meteoriți are un rol important.

Descoperită în anii 1960 și 1970, atunci când NASA a trimis astronauți pe Lună, atmosfera selenară este mult mai subțire decât cea de pe Pământ.

Acum, experții spun că au descifrat contribuțiile relative ale acestor procese la atmosfera lunară, dezvăluind că impactul meteoriților este principalul motiv.

„Descoperirile noastre oferă o imagine mai clară a modului în care suprafața și atmosfera Lunii interacționează pe intervale lungi de timp și ne îmbunătățesc înțelegerea proceselor de meteorizare spațială”, a declarat Dr. Nicole Nie, coautor al noului studiu realizat la departamentul de științe terestre, atmosferice și planetare al MIT.

Descoperirile arată cum interacționează suprafața și atmosfera Lunii

Nie și colegii săi descriu într-un raport modul în care atmosfera lunară trebuie refăcută în mod constant, deoarece atomii săi se pierd continuu în spațiu, în principal din cauza gravitației slabe a Lunii, sau sunt prinși pe suprafața lunară, notează The Guardian.

Fotonii UV de la Soare îi pot elibera din nou pe aceștia din urmă, însă cercetătorii afirmă că refacerea atmosferei se bazează pe eliberarea de atomi din interiorul mineralelor lunare – fie prin vaporizare în urma impactului cu meteoriți, fie prin pulverizarea vântului solar, un proces în care particulele încărcate de la soare lovesc luna și ejectează atomi.

Dar care dintre cei doi factori domină a fost neclar, cu date de la exploratorul atmosferei lunare și al mediului de praf al NASA, lansat în 2013, sugerând că ambii au fost în „cărți”.

Nie și colegii săi au elucidat enigma studiind diferitele forme sau izotopi de potasiu și rubidiu din 10 mostre de sol lunar provenite din misiunile Apollo.

Echipa afirmă că impactul meteoriților și pulverizarea vântului solar favorizează eliberarea formelor mai ușoare ale elementelor, dar că proporția reală de izotopi grei și ușori care ajung în atmosfera și solul lunar ar diferi în funcție de proces.

Ce arată rezultatele cercetătorilor

„După ce am măsurat compozițiile izotopice ale solurilor lunare, am construit un model matematic care ia în considerare diverse procese de intemperii spațiale și rezolvăm contribuția fiecăruia dintre ele prin potrivirea compozițiilor izotopice măsurate”, a declarat Nie.

Rezultatele sugerează că aproximativ 70% din atmosfera lunară se datorează vaporizării prin impact și 30% pulverizării vântului solar.

Dr. Simeon Barber, cercetător principal la Open University, a declarat că descoperirile reprezintă o altă piesă de puzzle importantă a modului în care funcționează Luna.

„Înțelegerea modului în care se formează atmosfera subțire de pe sateliți și planete mici ne ajută să înțelegem cum au ajuns aceste corpuri să fie atât de variate”, a spus el, adăugând că o cale de urmat este de a vizita locuri noi cu nave spațiale, de a efectua măsurători acolo și apoi de a returna mostre pe Pământ pentru analiză.

„Lunile lui Marte, Phobos și Deimos, ar fi locuri fascinante pentru a face acest tip de studiu pe viitor”, a completat Barber.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Margaret Hamilton, prima femeie programator angajată pentru proiectul Apollo de la NASA

Misiunea Peregrine 1, prima sondă americană trimisă pe Lună de la finalul programului Apollo

Adevărata vârstă a Lunii, dezvăluită cu mostrele aduse de astronauții Apollo 17 pe Pământ

Oamenii de știință anunță că au găsit un material-minune pe Lună