Cum cred cercetătorii că și-a căpătat planeta Marte forma ciudată de elipsoid?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Spre deosebire de celelalte planete din Sistemul Solar, Marte este în mod distinct triaxial, ceea ce înseamnă că este un elipsoid cu dimensiuni diferite de-a lungul celor trei axe.

Un satelit pierdut de mult timp ar putea explica de ce Marte este atât de diferită de celelalte planete stâncoase din Sistemul Solar.

„În prezent, Marte are doi sateliți mici. Dar, la începutul istoriei sale, Planeta Roșie ar fi putut avea un satelit mult mai mare, care ar putea fi responsabilă pentru forma ciudată și terenul extrem al lui Marte„, propune Michael Efroimsky, astronom la Observatorul Naval al SUA din Washington, D.C.

Marte găzduiește unele dintre cele mai extreme terenuri din Sistemul Solar, inclusiv cel mai mare canion, cel mai înalt munte și cea mai mare regiune muntoasă. Această regiune muntoasă, cunoscută sub numele de protuberanța Tharsis sau creșterea Tharsis, domină emisfera vestică a planetei Marte în apropierea ecuatorului.

Regiunea Tharsis are o lățime de aproximativ 5.000 de kilometri și se înalță până la 7 km, excluzând masivii vulcani scut, care se înalță și mai mult. Aproape exact pe partea opusă a planetei față de Tharsis se află Terra Sabaea și Syrtis Major, o altă regiune muntoasă și, respectiv, un vulcan scut masiv.

Marte este în mod distinct triaxial

Oricum ar fi, masa semnificativă a lui Nerio a modificat forma planetei Marte prin gravitația sa, ridicând mareele în oceanele de magmă în același mod în care Luna Pământului ridică astăzi mareele în oceanele planetei noastre. Dar pentru că Marte este mai mic decât Pământul, s-a răcit mult mai repede, iar umflăturile sale de maree s-au blocat în forma rezultată a planetei.

Cumva, Nerio s-a pierdut, a scris Efroimsky. Ar fi putut fi distrusă de o coliziune, lăsând în urmă sateliții actuali ai lui Marte, Phobos și Deimos, a propus el, sau ar fi putut fi împrăștiată în afara Sistemului Solar printr-o interacțiune gravitațională cu un alt corp, scrie LiveScience.

Astfel de coliziuni și împrăștieri au fost frecvente în sistemul solar timpuriu. Astronomii cred că Pământul și-a căpătat Luna în urma unei coliziuni cu o protoplanetă de mărimea planetei Marte, iar împrăștierea planetelor exterioare a deplasat orbitele lor inițiale, care erau cândva mult mai aproape de soare, în pozițiile lor actuale.

„Dar atâta timp cât Nerio a rămas în jur suficient de mult timp pentru a deforma Marte pe măsură ce se răcea, ar fi putut crea scena pentru peisajul dramatic al acestei planete”, a spus Efroimsky. Procesele geologice ulterioare ar fi putut continua munca, ridicând înălțimile și ducând la forma ciudată a planetei Marte.

Marte are doi mici sateliți

Deși posibilitatea este interesantă, Efroimsky a recunoscut că explicația Nerio este doar o ipoteză. Ideea unui satelit mare deținut pentru scurt timp ridică multe întrebări, în special cu privire la formarea și eventuala dispariție a sa. De exemplu, dacă Nerio a fost distrusă, ar fi trebuit să lase o serie de cratere de-a lungul centurii care să se alinieze cu orbita sa, dar nu există un astfel de șir de cratere. Pe de altă parte, coliziunile ulterioare și activitatea geologică ar fi putut să șteargă aceste urme.

În plus, ipoteza presupune ca procesele geologice să transforme îmbunătățirile și deformările inițiate de Nerio în formele lor actuale, prin ridicarea înălțimilor inițiale și mai sus. Deși este rezonabil să presupunem că procesele de încălzire și răcire din interiorul planetei Marte ar exagera în mod natural orice distorsiuni ale formei planetei, acest lucru nu este garantat.

Efroimsky a invitat alți cercetători să evalueze ideea și să analizeze dacă există modalități de a căuta dovezi ale acestei lumi pierdute.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Atlasul norilor de pe Marte prezintă fenomene atmosferice uimitoare

În urmă cu 100 de ani, cercetătorii care căutau viață pe Marte au detectat un semnal radio ciudat

Geofizicienii au găsit un rezervor uriaș de apă lichidă pe Marte

Roverul Perseverance a prelevat nu doar roci de pe Marte, ci și aerul