Egiptenii antici au practicat sacrificiul uman în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, într-o perioadă imediat următoare primei unificări a țării.
Un nou studiu publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology reevaluează dovezi scheletice vechi și aduce argumente solide în favoarea existenței acestei practici ritualice.
Cercetătoarea Roselyn Campbell, antropolog la Universitatea Purdue, a reanalizat 46 de cranii provenite din mormintele regale de la Abydos, aparținând regelui Djer, regelui Djet și reginei Meretneith, conducători din Prima Dinastie.
Excavate inițial la începutul secolului XX de arheologul Flinders Petrie, rămășițele au aparținut slujitorilor îngropați alături de suverani pentru a-i însoți în viața de apoi. Deși Petrie a suspectat sacrificiul ritualic, lipsa unor dovezi clare de traumă fatală a menținut ipoteza controversată timp de un secol.
Aplicând tehnici medico-legale moderne asupra craniilor păstrate la Universitatea din Cambridge, Campbell a descoperit că 18 dintre ele prezintă fracturi liniare letale, provocate înainte de moarte.
Aceste leziuni apar atunci când cutia craniană este lovită de un obiect relativ mare, dar aplicat cu o forță moderată. Deși lovitura nu provoacă zdrobirea instantanee a osului, ea produce hemoragii intracraniene rapide și pierderea cunoștinței, urmată de deces, scrie LiveScience.
Antropologul sugerează că arma utilizată a fost cel mai probabil o unealtă plată și ușoară, confecționată din lemn, mai degrabă decât din piatră.
Practica sacrificării slujitorilor pare să fi fost limitată strict la Prima Dinastie și a durat mai puțin de două secole, dispărând complet odată cu începutul A doua Dinastii.
Unele dintre victime purtau inscripții funerare cu titluri oficiale, precum cel de purtător al sigiliului, confirmând statutul lor de servitori regali.
Egiptologul Jacobus van Dijk de la Universitatea din Groningen, care nu a fost implicat în cercetare, a salutat noile concluzii, menționând că analiza bioarheologică aduce o dovadă crucială într-o dezbatere istorică îndelungată.
Totuși, metoda loviturii la cap descoperită de Campbell oferă o perspectivă nouă, diferită de reprezentările artistice antice pe lemn, care înfățișau sacrificiile ritualice prin înjunghierea în piept a victimelor imobilizate. Noile date arată complexitatea și evoluția riturilor funerare din zorii civilizației egiptene.
Statui colosale ale faraonilor și sfinxi misterioși, scoși din apele de lângă Alexandria
Balene în Egipt? O descoperire care rescrie istoria. Comorile mai puțin știute ale țării faraonilor