Dorothy Harrison Eustis și prima școală de dresaj de câini pentru nevăzători din SUA

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dorothy Harrison Eustis (1886 – 1946) a fost prima persoană care a înființat în Statele Unite o școală de dresaj de câini pentru nevăzători.

Născută la 30 mai 1886, la New York, viața lui Dorothy Harrison Eustis, o filantroapă care provenea dintr-o familie prestigioasă (strănepoată a lui John Harrison, cel care a înființat prima fabrică de produse chimice din Statele Unite și fiica lui Charles Harrison, afacerist și prodecan la universitatea sa, Universitatea din Pennsylvania), a luat o întorsătură semnificativă atunci când a fost martoră la luptele zilnice ale unui veteran orb din Primul Război Mondial.

Întâlnirea cu acesta a impulsionat-o să-și dedice timpul și resursele pentru a găsi soluții pentru ca persoanele cu deficiențe de vedere să-și recâștige independența și să se bucure de o existență mai bună.

Ideea și dezideratul lui Eustis au căpătat un contur în 1927, în urma unei călătorii a ei în Elveția, unde a avut contact cu activitatea Clubului câinilor ciobănești germani, aflând astfel despre potențialul lor ca și câini-ghizi pentru nevăzători, o descoperire care a declanșat o viziune clară pentru eforturile ei viitoare.

Doi ani mai târziu, în 1929, inspirată de experiența din Elveția, Eustis s-a întors în Statele Unite și a fondat The Seeing Eye, Inc. în Morristown, New Jersey, marcând un moment important în istoria dresajului de câini ghizi.

Eustis, împreună cu echipa sa dedicată, a dezvoltat metode riguroase de dresaj pentru câini, punând la punct inclusiv un set de reguli și informații necesare viitorilor parteneri ai patrupedelor salvatoare. Succesul școlii în scopul ajutării persoanele nevăzătoare să „colaboreze” cu câini-ghid bine dresați a revoluționat viețile multor persoane, oferindu-le mobilitate, independență și posibilitatea să navigheze în lume cu mai multă încredere, munca de pionierat a lui Dorothy Harrison Eustis punând bazele industriei moderne de dresaj a câinilor-ghizi.

Dar înainte să ajungă pe acest făgaș, Dorothy Harrison Eustis, împreună cu primul ei soț, Walter Abbott Wood Jr, conduceau o fermă experimentală de produse lactate în New York, acolo aflând, de altfel, că reproducerea selectivă poate îmbunătăți producția de lapte a vitelor. Extinzându-și cunoștințele, informațiile pe care le-a acumulat la fermă în urma experimentelor ei au ajutat-o apoi să dezvolte ideea, aplicând-o la câini și înființând o crescătorie pentru rase de câini cu inteligență excepțională și dispoziții afectuoase pentru a servi nevoilor oamenilor.

În 1915, după decesul soțului ei, Eustis împreună cu cei doi copii a decis să se mute în Elveția, acolo punând bazele unei canise, de asemenea, experimentale. În 1923 s-a căsătorit cu George Eustis, cei doi implicându-se tot mai serios în creșterea câinilor pentru activitățile necesare în cariere militare și de poliție și ghidându-se în tehnicile lor de dresaj după acelea dezvoltate și folosite la o crescătorie din Potsdam, Germania, o altă fermă pionier în modul de dresare a câinilor ghizi pentru veteranii orbi din Primul Război Mondial.

În 1927, în urma unei articol despre beneficiile extraordinare ale câinilor special dresați să însoțească persoanele nevăzătoare – „The Seeing Eye” – pe care l-a publicat în Saturday Evening Post, demersurile lui Dorothy Harrison Eustis au devenit populare, despre ea aflând inclusiv tânărul Morris S. Frank, un fost agent de asigurări american orb. Interesat de ideea dresoarei, acesta a aranjat să obțină unul dintre câinii ghizi pentru nevăzători, devenind, astfel, prima persoană cu dizabilități de vedere din Statele Unite ale Americii însoțit de un câine utilitar.

Frank și câinele său, Buddy, au făcut senzație, fiind frecvent mediatizați în presa americană, mai ales după ce au reușit să parcurgă pe jos câteva mii de kilometri în jurul Statelor Unite.

În 1929, Dorothy Harrison Eustis a deschis în Morristown, New Jersey, The Seeing Eye, școală dedicată dresajului de câini-ghid pentru persoanele nevăzătoare. Înțelegând comportamentul patrupezilor, prin tehnicile aplicate la dresarea, Eustis s-a asigurat că acestora le poate fi acordată o încredere totală, considerându-i capabili să navigheze în medii complexe și să ofere o îndrumare sigură și eficientă, inclusiv în locuri și împrejurări în care nu doar că răspundeau la comenzi, ci trebuiau să gândească singuri pentru a determina cea mai sigură cale de ieșire dintr-o anumită situație.

Până la moartea lui Eustis, în 1946, The Seeing Eye furnizase peste 1.300 de câini-ghid pentru nevăzători, iar în 1964 școala de dresaj a lui Dorothy contribuise la „libertatea și independența” a aproximativ 3.000 de persoane nevăzătoare, nu doar din Statele Unite ale Americii, dar și din Canada, Puerto Rico și chiar din alte țări. Dorothy Harrison Eustis s-a aflat la conducerea The Seeing Eye până în 1940, între 1929 și 1933 a fost, de asemenea, instructor și președinte al L’Oeil Qui Voit, o școală elvețiană de dresaj pentru câini, iar după retragerea ei, cea mai mare parte a averii pe care a acumulat-o în timp, a intrat în conturile The Seeing Eye.

Dorothy Harrison Eustis a murit la 8 septembrie 1946, la vârsta de 60 de ani.

În 2023, conform informațiilor prezentate de Federația Internațională a Câinilor Ghid (IGDF), existau sedii în 34 de țări, 19 557 de câini ghid care lucrează în prezent, 2 598 de câini-ghizi instruiți în cursul anului 2023, 7007 angajați individuali, 794 instructori de mobilitate pentru câini-ghizi, 241 dresori câini ghidși 38,348 voluntari individuali.

Surse:

https://www.marybakereddylibrary.org/research/women-of-history-dorothy-harrison-eustis/

https://www.womenofthehall.org/inductee/dorothy-harrison-eustis/

https://www.britannica.com/biography/Dorothy-Leib-Harrison-Wood-Eustis

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sunt câinii de rasă mixtă cu adevărat mai sănătoși decât cei de rasă pură?

Câinii își pot aminti numele jucăriilor pentru cel puțin doi ani

Un renumit expert în crocodili a fost condamnat la închisoare pentru abuz sexual asupra câinilor

Câinii pot mirosi stresul oamenilor, iar acesta îi afectează profund, arată un studiu