Culisele reintrării României în Primul Război Mondial

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

După patru ani lungi de război, în toamna anului 1918 Puterile Centrale s-au văzut nevoite să solicite una după alta un armistițiu aliaților. Evoluțiile internaționale erau însă greșit interpretate de Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României din vara și toamna anului 1918. Marghiloman, în ciuda faptului că a fost avertizat de regele Ferdinand, continua să negocieze cu Puterile Centrale punând în pericol poziția României la viitoarele negocieri pentru pace.

Prăbușirea Puterilor Centrale a fost însoțită în România de schimbarea lui Alexandru Marghiloman din funcția de prim-ministru.

Marghiloman era departe de a înțelege schimbările internaționale ce se petreceau la acel moment, iar preferințele sale filo-germane erau cunoscute în toată lumea.

Regele îi solicită lui Marghiloman demisia

Îndepărtarea lui Alexandru Marghiloman din funcția de prim-ministru devenise o prioritate pentru regele Ferdinand la mijlocul lunii octombrie 1918. În mod normal, la conducerea guvernului trebuia să revină Ionel Brătianu, dar exista o problemă legală.

„La 24 octombrie Regele cheamă pe Marghiloman şi îi cere demisia. Aceasta cu atât mai mult, cu cât începuse să conspire cu Averescu. Marghiloman, surprins și furios, nu înțelese nici acum că cele ce se petreceau erau falimentul definitiv al politicii lui, istorica condamnare a atitudinii lui de patru ani încoace. Succesiunea lui fusese din vreme orânduită.

Logica şi dreptatea cereau să vie Brătianu. Era însă un impediment. Brătianu și marea majoritate a Guvernului său (liberal, n.r.) erau dați în judecată. Era cu neputință ca chiar ei să pună capăt pătimașei urmăriri şi să închidă chestiunea. În consecință s-a stabilit ca pentru câteva luni să se formeze un guvern de tranziție, bineînțeles un guvern care să fie la discreția absolută a lui Brătianu. În acest scop, Brătianu recomanda regelui pe Coandă”, își aducea aminte Ion Gheorghe Duca.

De ce a fost numit generalul Coandă prim-ministru?

Generalul Constantin Coandă a fost preferat de Ionel Brătianu ca prim-ministrul unui guvern care să facă tranziția între război şi pace. Pe 24 octombrie 1918, regele Ferdinand I îl desemnează pe generalul Coandă în fruntea Consiliului de miniștri. Generalul Coandă, pe lângă faptul că se bucura de simpatia regelui Ferdinand, erau un apropiat al lui Ionel Brătianu, cei doi lucrând foarte bine împreună pe parcursul anilor de război, după cum menționa Ion Gheorghe Duca.

„Generalul Coandă fusese delegat pe lângă STAVKA rusească (Statul Major militar rus, n.r.). Precum am mai spus-o, dovedise în îndeplinirea acestei misiuni un deosebit tact. Era bine văzut de aliați, lucrase cu ei în strânsă colaborare în Rusia, soția lui, ginerele lui erau francezi.

De când se întorsese de la Moghilev şi de la Kiev venea mereu pe la Brătianu, îi arăta un deplin devotament; dealtminteri pe vremuri fusese secretarul general al lui Dimitrie Sturdza. Pe de altă parte, se bucura şi de simpatia regelui care îl avusese ani de zile ca aghiotant și regele știa că nu-i va ieși din cuvânt. Împlinea deci din toate punctele de privire condițiunile cerute. Sondat, se arăta dispus să joace acest rol şi dăduse lui Brătianu toate asigurările”.

Misiunea generalului Coandă

Generalul Coandă avea de îndeplinit câteva obiective de maximă importanță. Trebuia să ordone mobilizarea generală și reintrarea României în război de partea Antantei. România ieșise din război la începutul anului 1918. În primăvara anului 1918, la 7 mai, guvernul Marghiloman a semnat un Tratat de Pace cu Puterile Centrale prin care practic România își pierdea independența.

„Misiunea lui trebuia să se reducă la îndeplinirea următoarelor puncte: anularea pe cale de decret a întregii activități a Parlamentului Marghiloman; promulgarea pe cale de decret-lege a votului obștesc spre a putea face cât mai curând noi alegeri, potrivit Constituției modificate la Iaşi; decretarea mobilizării și reluarea armelor alături de aliați. (…)

Trebuie să recunosc că generalul Coandă a executat cu o punctualitate și cu o docilitate depline toate îndatoririle ce își luase. Dealtminteri era toată ziua la Brătianu și nu făcea un gest fără să-l consulte sau mai precis fără să-i ceară prealabila autorizare”, menționează I.G. Duca.

Proclamația regelui Ferdinand către țară

La 27 octombrie 1918 (9 noiembrie, stil nou) a fost publicat decretul de mobilizare a Armatei și o nouă proclamație a regelui Ferdinand către țară, prin care anunța trecerea Dunării de către forțele aliate.

„Suferințele neamului românesc, atât de greu încercat în cursul veacurilor, sunt pe sfârșite. În clipa în care aliații trec Dunărea și ne putem regăsi lângă ei ca să izgonim inamicul care de 2 ani încalcă și jefuiește pământul strămoșesc, sunt încredințat că veți răspunde chemării mele cu aceeași dragoste de țară și că România va vedea împlinindu-se visul de veacuri al neamului nostru: Unirea tuturor românilor”, era scris în proclamația regelui Ferdinand către români.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cel mai bun moment al Germaniei în Primul Război Mondial

Momentul în care politicienii români au realizat că Germania pierde Primul Război Mondial

O operațiune riscantă în Primul Război Mondial. Manifeste cărate sub salteaua primului ministru

Ce au descoperit primii cercetători care au studiat un crater din Primul Război Mondial?