Un mister neelucidat, Take Ionescu la Conferința de Pace din 1919. „A săvârșit una din cele mai mari greșeli din viaţa lui publică?”

S-a discutat mult în istoriografia românească de ce Take Ionescu nu a fost inclus în delegația României care a participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Take Ionescu era o figură politică extrem de bine ancorată în angrenajul aliaților și cu siguranță ar fi putut contribui la susținerea cauzei românești la Paris. În timpul pe care l-a petrecut la Paris, Take Ionescu și-a făcut nenumărate relații în rândul politicienilor francezi și aliați. Răspunderea pentru neincluderea lui Take Ionescu în delegația României a căzut exclusiv pe umerii lui Ionel Brătianu. Însă, realitatea din spatele acestui episod este mai complexă, nelipsind nici acuzații voalate de trădare.

Din memoriile apropiaților lui Ionel Brătianu rezultă că liderul liberal ar fi dorit ca Take Ionescu să facă parte din guvernul pe care l-a condus începând cu 29 noiembrie 1918. Și regele Ferdinand susținea un astfel de demers.

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

Ionel Brătianu își construia însă cu grijă echipa care urma să reprezinte România la Conferința de Pace de la Paris.

În noiembrie 1919, au apărut anumite informații despre Take Ionescu care l-au deranjat pe Brătianu.

„Take Ionescu luase oarecare angajamente față de aliați”

Ion Gheorghe Duca detaliază în memoriile sale informațiile ce circulau la acel moment despre Take Ionescu. Se pare că Ionescu făcuse la Paris câteva angajamente aliaților care nu au fost aduse la cunoștința regelui Ferdinand și nici a guvernului României.

„Cu Take Ionescu, problema era mai complicată. Din toate punctele de vedere o participare a lui în Guvern ar fi fost bună. Prin legăturile lui în Apus, prin atmosfera pe care o avea pe lângă Aliați, el era în măsură să fie de real folos în tratativele de pace. Indirect ne venise vestea de la Paris că acolo luase oarecare angajamente față de Aliați într-un sens tranzacțional.

Nu știam precis nici în ce constau acele angajamente, nici față de cine le luase. Dar de bună seamă, înainte de a colabora cu el şi de a-l numi delegat la Conferinţa păcii, trebuia elucidat acest punct și aceasta cu atât mai mult cu cât Brătianu era hotărât să susțină la Paris integralitatea revendicărilor României, așa precum aliații o recunoscuseră prin tratatul încheiat cu noi şi pe temeiul căruia intrasem în acțiune.

Era inadmisibil ca să ne prezentăm la Conferință cu doi delegați care aveau fiecare politica lor deosebită”, scrie Ion Gheorghe Duca.

Intervenții pe lângă prietenii lui Take Ionescu

Aflat la Paris, Take Ionescu a fost contactat de Ionel Brătianu. Tot liderul liberal i-a contactat pe prietenii lui Ionescu aflați în țară, pentru a-i ruga să îl convingă pe acesta să vină la București pentru a purta o discuție în prezența Regelui Ferdinand.

„În consecinţă s-a convenit ca Brătianu să telegrafieze la Paris lui Take Ionescu, oferindu-i pentru el şi colegii lui locuri în Minister şi participarea în delegația păcii, sub condiția prealabilă a venirii lui la Bucureşti spre a ne pune de acord, în prezența regelui, asupra atitudinii de urmat acolo.

Prevăzând obiecțiuni sau șovăiri din partea lui Take Ionescu, Brătianu interveni pe lângă unii din prietenii lui aflători în Bucureşti, pe cât îmi aduc aminte Mişu Cantacuzino şi Ionaş Grădişteanu, iar fiindcă înainte de plecare Take Ionescu spusese că, în lipsa lui, Brătianu să se adreseze pentru orice va privi partidul lor lui Cantacuzino-Paşcanu.

Brătianu telegrafiase lui Mârzescu să intervie imediat şi stăruitor pe lângă Cantacuzino-Paşcanu. Costică Cantacuzino-Paşcanu era la moşia sa la Dagăta din județul Roman. Pe o vreme imposibilă şi după homerice peripeții, Mârzescu ajunse la Dagăta şi Cantacuzino-Paşcanu consimți să intervie pe lângă Take Ionescu în sensul cerut de Brătianu”, își mai amintea I. G. Duca.

Take Ionescu refuză să intre în guvernului Brătianu

Take Ionescu, se pare și la sfatul lui Nicolae Titulescu, a respins intrarea în guvern, dar și o discuție cu Brătianu pentru a se pune de acord în privința strategiei pe care urmau să o adopte la Conferința de Pace de la Paris.

„Prietenii din Paris, pe cât ni s-a spus ulterior, în primul rând Titulescu, au insistat în sens opus pe lângă Take Ionescu. Rezultatul a fost că Take Ionescu n-a primit să intre în Guvern şi a refuzat să vie în țară pentru a se înțelege cu Brătianu în ce priveşte Conferința păcii.

Refuzul de a participa la Guvern se putea justifica. Se putea concepe ca să nu convină lui Take Ionescu şi prietenilor săi să intre într-o formațiune ministerială în care Partidul Liberal avea conducerea efectivă a treburilor publice şi necontestata supremație.

„O elementară şi patriotică datorie îi impunea să vie să discute cu regele şi cu Brătianu”

Liberalii nu l-au acuzat prea tare pentru refuzul său de a intra în guvern, dar nu l-au iertat că a refuzat să vină în țară să discute cu regele Ferdinand și cu Ionel Brătianu strategia pe care România avea să o susțină la Paris.

„Dar socotesc că Take Ionescu a făcut o mare greșeala când a refuzat să vie aci şi să discute cu Brătianu atitudinea de luat la Conferința păcii. Cu atât mai mult cu cât însuși Regele îl chema spre a se sfătui cu el, era inadmisibil ca Take Ionescu să nu răspundă la chemarea ce i se adresa.

O elementară şi patriotică datorie îi impunea, oricare ar fi fost părerile şi nemulțumirile lui, să vie aci, să discute cu Regele şi cu Brătianu, să le explice punctul lui de vedere şi de ce luase angajamentele pe care le luase şi dacă nu putea cădea de acord cu ei, să facă ceea ce conștiința îi va dicta. Voi considera întotdeauna că, neprocedând astfel, Take Ionescu a făcut ţării un rău și în orice caz că a săvârșit una din cele mai mari greșeli din viaţa lui publică”, susținea I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Conflictul ascuns dintre Ionel Brătianu și Take Ionescu. Ce rol a jucat Nicolae Titulescu într-o luptă ce putea afecta interesele României

O poveste de culise cu Regina Maria, Nicolae Iorga și Ionel Brătianu. Regina Maria: „Credeam că sunt Regina României, nu brutarul domnului Iorga”

„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi

Arestat, un politician român și-a descris astfel profesia: „fost și viitor ministru”