Test de cultură generală. Care este diferența dintre stalactite și stalagmite?

Când discutăm despre formațiunile minerale din peșteri, adesea ne referim la stalactite și stalagmite. Care este diferența dintre stalactite și stalagmite?

Care este diferența dintre stalactite și stalagmite? O stalactită este o formațiune în formă de țurțure care atârnă de tavanul unei peșteri, formată prin precipitația mineralelor din apa care se scurge prin tavanul acesteia. Majoritatea stalactitelor au vârfuri ascuțite.

• Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile
• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…

Pe de altă parte, o stalagmită este un depozit mineral ce crește în sus de pe podeaua peșterii, format prin precipitația mineralelor din apa care picură pe podeaua acesteia. Cele mai multe stalagmite au vârfuri rotunjite sau aplatizate.

Care este diferența dintre stalactite și stalagmite? Ce alte tipuri de formațiuni întâlnim în peșteri?

Există multe alte tipuri de formațiuni minerale în peșteri. Unele depuneri sunt denumite în funcție de aspectul lor, cum ar fi „dușul”, care este o formațiune conică goală, sau „cana”, care se formează atunci când apa care picură rapid prin tavanul peșterii dislocă particule de pe podeaua peșterii, enumeră NOAA.

Unele peșteri sunt complet scufundate sub apă. Studiul peșterilor subacvatice, cum sunt cele din Bermuda, ne poate oferi indicii despre cum au variat clima și nivelul mării de-a lungul timpului. Aceste informații pot contribui la o înțelegere mai bună și la un răspuns mai eficient la fluctuațiile actuale ale climei și nivelului mării. Explorarea peșterilor scufundate poate oferi, de asemenea, informații despre civilizațiile care ar fi putut locui în aceste peșteri înainte de scufundare.

Cum se formează stalactitele și stalagmitele și din ce sunt compuse?

Stalactitele care atârnă din tavanul peșterilor prezintă adesea un tub central sau o urmă a unui fost tub de dimensiunea unei picături de apă suspendate prin tensiunea de suprafață. O picătură la vârful unei stalactite în creștere lasă o depunere doar în jurul marginii sale. Creșterea în jos a marginii formează tubul. Forma cea mai simplă de stalactită este, prin urmare, un pai subțire din piatră, iar aceste forme fragile pot ajunge la lungimi de 0,5 m sau mai mult în condițiile în care curenții de aer nu au perturbat serios creșterea. Forma mai comună este un con subțiat în jos, format prin îngroșarea treptată a paiului datorită depunerii minerale dintr-o peliculă de apă care coboară pe exteriorul stalactitei.

Stalagmitele au proporții mai groase și cresc în sus de pe podeaua peșterii din aceeași sursă de apă picurătoare, mineralele fiind depuse după ce picătura de apă cade prin spațiul liber din rocă. Nu toate stalactitele au o stalagmită în dreptul lor, iar multe stalagmite pot să nu aibă o stalactită deasupra lor. Totuși, când există o relație pereche, alungirea continuă a uneia sau a ambelor poate duce în cele din urmă la o joncțiune și la formarea unei coloane, potrivit Britannica.

Mineralul dominant în aceste depuneri este calcitul (carbonatul de calciu), iar cele mai mari formațiuni se găsesc în peșterile de calcar și dolomit. Alte minerale care pot fi depuse includ alți carbonați, opal, calcedonie, limonit și unele sulfuri. Condițiile care favorizează depunerile sunt: (1) o rocă sursă deasupra peșterii; (2) percolarea descendentă a apei din precipitații; (3) pasaje strânse, dar continue, pentru această apă, care determină un picurat foarte lent; și (4) un spațiu de aer adecvat în peșteră pentru a permite evaporarea sau eliberarea dioxidului de carbon din apă, ceea ce reduce capacitatea acesteia de a dizolva mineralele.

Vă recomandăm să citiți și:

Specii de ciuperci psihedelice necunoscute științei, descoperite în Africa

Test de cultură generală. Care animal este mai lung decât balena albastră?

Unii îndulcitori artificiali sunt chimicale eterne care ar putea afecta viața acvatică

Norvegia ar putea conduce lupta împotriva poluării cu plastic