Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu de foarte mult timp”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Născută la 12 aprilie 1961, în aceeași zi și în același an în care Yuri Gagarin a devenit primul om care a ajuns în spațiu, Lisa Gerrard, compozitoare și cântăreață, este cunoscută în special interpretarea hitului – Now we are free – faimoasa piesă de pe coloana sonoră a filmului Gladiator (2000), regizat de Ridley Scott, piesă care-i aparține lui Hans Zimmer și pentru care Gerrard a primit o nominalizare la Oscar. Întrebată fiind în ce limbă cântă Now we are free, Lisa a răspuns: Cânt în limbajul inimii. (…) Este o limbă inventată pe care o știu de foarte mult timp. Și cred că am început să cânt în ea când aveam aproximativ 12 ani.

Poate fi menționat faptul că această colaborare între ea și Zimmer a avut loc în urma unor circumstanțe nefericite. Gerrard a fost abordată de Zimmer pentru a o înlocui pe cântăreața israeliană Ofra Haza, cea a cărei voce a fost aleasă inițial de compozitorul german pentru Gladiator, dar care a decedat înainte de începerea lucrului la soundtrack. Coloana sonoră a mega producției Gladiator nu doar că a fost foarte bine primită de public, dar a câștigat și numeroase premii, inclusiv Golden Globe pentru cea mai bună muzică originală.

Nominalizată la Globul de Aur și pentru partiturile sale din Ali și The Insider, Lisa Gerrard și-a început călătoria muzicală în anii 1980, când împreună cu Brendan Perry a format duo-ul „Dead Can Dance”. Cu nouă albume lansate între 1984 și 1995, stilul celor doi s-a extins cu fiecare lansare pentru a cuprinde un amestec interesant de influențe ale muzicii universale, cântece medievale, balade folclorice, stiluri baroce, note celtice, electronice și, de fapt, cam orice altceva le-a făcut plăcere și au vrut să experimenteze.

În 2009, Lisa a compus muzica pentru Balibo – o dramă istorică regizată de Robert Connolly care prezintă povestea adevărată a Balibo 5, un grup de jurnaliști australieni care au fost uciși în Timorul de Est în 1975 în timp ce acopereau invazia indoneziană . Un an mai târziu, a finalizat muzica pentru Oranges and Sunshine și pentru controversatul film Tears of Gaza, iar în 2011 a compus coloana sonoră a filmului Burning Man, care i-a adus premiul pentru cea mai bună coloană sonoră la Premiile Film Critics Circle of Australia.

În 2013, Lisa a făcut parte dintr-un proiect emoționant, și anume partitura Diaries of Hope a compozitorului european de film Zbigniew Preisner, inspirată din jurnalele și poeziile copiilor polonezi care au fost victime ale Holocaustului, în 2015 a colaborat cu Marcello De Francisci la coloana sonoră a filmului Jane Got a Gun, regizat de Gavin O’Connor, cu Natalie Portman și Ewan McGregor în rolurile principale, în 2017 cu James Orr la coloana sonoră a thrillerului 2:22 al lui Paul Currie și la cea a producției West of Sunshine, a lui Jason Raftopoulos, care a avut premiera în același an la Festivalul Internațional de Film de la Veneția.

Lisa Gerrard s-a născută în Melbourne, Australia, din părinți emigranți irlandezi, crescând într-un mediu multicultural și fiind influențată de muzica mediteraneană și de scena post-punk din Melbourne, unde a început să își formeze primele trupe. În 1981 a cofondat Dead Can Dance, care a devenit rapid un nume proeminent în genul neoclasic dark wave, dar pe lângă cariera sa cu trupa, și-a construit și o carieră solo de-a lungul căreia a compus muzică pentru peste 48 de filme. În afară de colaborarea pe care a avut-o cu Hans Zimmer pentru Gladiator, Lisa Gerrard a lucrat cu un alt geniu al muzicii de film – Ennio Morricone – pentru pelicula Fateless (2005), a regizorului maghiar Lajos Koltai, bazat pe romanul semi-autobiografic al laureatului Premiului Nobel Imre Kertész. Filmul urmărește povestea lui György Köves, un băiat evreu de 14 ani, care este deportat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întâi la Auschwitz și apoi la Buchenwald, unde trebuie să facă față ororilor și condițiilor dure ale vieții în lagărele de concentrare.

Cu ani în urmă, am cântat pe o piesă folosind …una dintre vocile mele, iar cineva a întrebat: „Cine este acel om teribil de deprimat? Dar altcuiva i-a plăcut și mi-a spus: „Cânți ca un băiat tânăr, ca un copil, ca o femeie în vârstă, ca un bătrân” și avea dreptate, pentru că, într-un fel, cu toții avem toate aceste elemente în noi. Și nu practic niciun fel de gimnastică vocală pentru a-mi îmbunătăți vocea, pe măsură ce îmbătrânesc. Dacă iese mai aspră, asta înseamnă că așa sună cu adevărat. Cântatul este ceea ce sunt eu. Nu m-am antrenat pentru asta, așa cum nu m-am antrenat pentru nimic altceva din ceea ce am făcut.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0314713/bio/?ref_=nmtrv_ql_1

https://www.last.fm/music/Lisa+Gerrard

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cei mai faimoși gladiatori romani. Spartacus a fost singurul gladiator care nu s-a luptat în arenă

Pedro Pascal, senzația chiliană de la Hollywood. De la Game of Thrones la Gladiator 2

Legenda Gladiatorului regizat de Ridley Scott. Maximus a fost fictiv, însă alții chiar au existat în istorie

Paul Mescal este pregătit de luptă în Gladiator 2. „O să mă deprime dacă voi deveni mai faimos după Gladiator 2”