Cuplurile care locuiesc separat trăiesc mai bine, arată un studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fenomenul este cunoscut sub numele de „a locui separat, împreună”. Persoanele cu vârste de peste 60 de ani care locuiesc la adrese separate, precum tinerii la început de drum, se bucură de o mai mare bunăstare mentală, a constatat cel mai mare studiu de acest gen, potrivit The Guardian.

Cuplurile care se întâlnesc mai târziu în viață și decid să nu se mute împreună se pot bucura de beneficii de sănătate mintală comparabile cu cele ale căsătoriei sau coabitării – dar fără „fricțiunile” și „interacțiunile zilnice intense” care însoțesc aceste relații, a arătat studiul.

Ei evită, de asemenea, „obligațiile legale și constrângerile instituționale” care fac mai dificilă ieșirea dintr-o căsnicie nefericită, potrivit studiului realizat de Prof. Yang Hu de la Universitatea Lancaster și Dr. Rory Coulter de la University College London.

Beneficii mai mari pentru bunăstarea emoțională

Contestând percepția conform căreia persoanele în vârstă preferă aranjamentele mai „convenționale” care implică căsătoria și coabitarea, studiul a constatat că, atunci când persoanele de peste 60 de ani formează o nouă relație, opțiunea cea mai populară este cea de „a trăi separat, împreună”. În cazul acestei categorii de persoane, varianta este chiar de 10 ori mai probabilă decât căsătoria.

Noua cercetare s-a bazat pe date din Studiul longitudinal al locuințelor din Marea Britanie și a urmărit persoanele de peste 60 de ani, relațiile lor și sănătatea lor mintală între 2011 și 2023 – prima dată când acest subiect a fost analizat la nivel național.

În timp ce studiul a constatat că mariajul și protecția acestuia oferă beneficii mai mari pentru bunăstarea emoțională a persoanelor de peste 60 de ani, s-a constatat că riscul pentru sănătatea mintală a acestora este mai mic în cazul destrămării cuplurilor care „locuiesc separat, împreună” decât în cazul încheierii unei căsătorii sau a unei coabitări.„(n.r. A trăi separat, împreună) este un fel de echilibru fin între uniunea intimă și autonomia individuală. Le permite persoanelor să își păstreze angajamentele față de relațiile de familie existente, lăsându-le în același timp spațiu pentru a avea un partener intim într-o etapă târzie a vieții”, a declarat autorul studiului, Yang Hu.