Un scandal interbelic: Prințul Carol, „Duduia” și exilul

Iubirea dintre Carol al II-lea şi Elena Lupescu a fost unul dintre lucrurile cele mai dezbătute din România interbelică. Începută în 1925, relația dintre cei doi a marcat profund istoria regalității din România. Pentru această femeie, Carol a renunțat pentru a treia oară la Tronul României și a luat drumul exilului.

Elena Lupescu sau „Duduia”, așa cum o alinta Carol al II-lea, a fost persoana cea mai controversată din anturajul viitorului rege al României.

• Galen din Pergamon: medicul gladiatorilor care a pus bazele neurologiei moderne
• ADN-ul antic dezvăluie că ultimii vânători-culegători ai Europei au supraviețuit mai mult timp decât se credea

Cu toate intervențiile ce s-au făcut atât asupra lui Carol, cât și asupra Elenei Lupescu, cei doi nu au dorit să renunțe la legătura lor. Iar când presiunea asupra lor s-a întețit, Carol a renunțat la 12 decembrie 1925 la Tronul României.

Ionel Brătianu: „Eroticul astă e o primejdie și pentru țară și pentru noi; să-i mulțumim Providenței că putem scăpa de el”

Plecat la Veneția împreună cu Elena Lupescu, principele Carol i-a scris o scrisoare regelui Ferdinand I prin care îi aducea la cunoștință că renunță la toate drepturile sale asupra Tronului României şi îi cerea să fie șters dintre membrii familiei domnitoare a României și să i se acorde un nume sub care să își construiască o nouă stare civilă. Totodată, prințul Carol declara că „nu voi avea nicio pretenție asupra drepturilor mele la care am renunțat de bună voie şi mă angajez, pentru liniștea tuturora, să nu mă întorc în țară timp de zece ani, fără a fi chemat de cei în drept şi fără autorizația Suveranului”.

„Eroticul astă e o primejdie și pentru țară și pentru noi; să-i mulțumim Providenței că putem scăpa de el”, i-a spus prim-ministrul Ionel Brătianu lui Gheorghe Tătărescu, puțin înainte de reuniunea Consiliului de Coroană care a luat act de renunțarea lui Carol.

În urma scrisorii trimisă de Carol are loc, la 31 decembrie 1925, la Castelul Peleş din Sinaia, Consiliul de Coroană care l-a decăzut pe principe din drepturile sale şi a proclamat ca moștenitor al Tronului pe fiul său, principele Mihai.

După renunțarea la tron, principele Carol și „Duduia” şi-au continuat călătoriile în Europa. „De la Veneția, care a însemnat pentru noi amândoi pace şi romantism, Carol şi cu mine am plecat la Nisa, Monte Carlo şi Cannes.

Ne-am amestecat în lumea de petrecere a Cazinoului şi am încercat să uităm de noi şi de toate grijile noastre, pe mesele de joc, pe plajele şi prin cafenelele de lux. Dar totdeauna ochii iscoditori ne urmăreau şi limbile viclene cleveteau. Eram însetați de dorința arzătoare de a ne izola, ca să fim numai noi amândoi, doi inși care se iubeau într-adevăr şi care voiau să se ascundă de ura și învălmășagul lumii”, scria Elena Lupescu.

Carol la Paris

După hotărârea Consiliului de Coroană de la Castelul Peleș, fostul principe Carol a devenit în 1927 cetățeanul Carol Caraiman și s-a stabilit împreună cu iubita sa la Paris, vreme de doi ani. Au locuit într-o vilă în Neuilly, situată pe bulevardul Bineau nr. 126.

Eugeniu Arthur Buhman, şeful Serviciului de Poștă, Telegraf şi Telefon al Casei Regale, l-a vizitat pe prințul Carol. Iată ce a relat acesta despre vizită: „În urmă m-am prezentat Prințului care locuia la Neuilly cu dna Lupescu, pe Boulevard Bineau, într-o casă modestă şi mobilată simplu. Pe pereți, câteva tablouri bune de mâna pictorilor noștri români. N-am văzut vreun obiect de artă, n-am văzut nicăieri o fotografie a suveranilor sau a altor membri ai Familiei regale. Părea completă ruptura. Tot personalul de serviciu consta dintr-o bucătăreasă şi o fată în casă. Era vădit că trăiau pe picior de mijloace restrânse”.

Moartea regelui Ferdinand I și a lui Ionel Brătianu

Discuțiile despre principele Carol vor reveni puternic în actualitatea românească după moartea regelui Ferdinand I, la 20 iulie 1927. Decesul tatălui său îi trezește din nou dorința de a se întoarce pe Tronul țării, deși nu trecuseră decât doi din cei zece ani, în care se angajase să nu revină în România. Principalul adversar al revenirii lui Carol în țară era însă guvernul liberal condus de Ionel Brătianu.

La doar patru luni de la moartea regelui Ferdinand, se stinge fulgerător din viață și Ionel Brătianu, iar „chestiunea Carol” revine pe agenda publică românească adusă de Partidul Național Țărănesc. Cu toată dorința principelui Carol și a țărăniștilor de a reveni în țară, guvernul liberal condus de Vintilă Brătianu va bloca acestă tentativă.

Regina Maria, intrigată de comportamentul lui Carol, consemna în jurnal ei:

„De fapt, toată povestea e greu de descris și mă tem că unele subtilități morale nici nu le poate sesiza. E o nebuloasă în capul lui pe aceste teme, ceea ce rămâne de neînțeles pentru mine, pentru că, la urma urmei, a fost educat într-o Casă regală unde a trăi corect era o lege naturală, de aceea e de neînțeles pentru mine de ce a ales să ducă o viață departe de condiția lui, de tradițiile ţării sale, de munca lui şi de tot viitorul ce i se deschidea în față.

Afară de asta, e atât de priceput, atât de capabil. Cu cât stau mai mult de vorbă cu el, cu atât îl înțeleg mai puțin. O parte din el nu-i normală. Și e curios că rămâne profund sentimental”.

Abia la 6 iunie 1930, Carol avea să revină în România, iar la 8 iunie avea să devină rege al țării.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Marile iubiri ale lui Carol al II-lea. „Se va pune desigur întrebarea cum un om înzestrat cu o inteligență atât de vie precum Carol a putut să fie dominat într-un astfel de grad de o femeie?”

Carol al II-lea, Basarabia și înzestrarea armatei

Istoria zbuciumată a Portului Constanţa, pe care Regele Carol I îl vedea „ca un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”

Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena