Carol al II-lea, Basarabia și înzestrarea armatei

Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, la 23 august 1939, a consternat întreaga lume. În România, mai mulți oameni politici au anticipat corect că naziștii și comuniștii ruși s-au înțeles și pe tema Basarabiei. De altfel, regele Carol al II-lea a primit mai multe mesaje care i-au confirmat indirect că Basarabia a fost și ea pe „masa discuțiilor” la Moscova atunci când s-a încheiat infamul Pact.

În toamna și iarna anului 1939, regele Carol al II-lea a fost preocupat de schimbările geopolitice generate de semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Și el presupunea că naziștii și comuniștii au discutat despre delimitarea sferelor de influență, mai ales după atacul Germaniei asupra Poloniei din 1 septembrie 1939.

• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani
• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?

Confirmarea că exista o delimitare a sferelor de influență a venit pe 17 septembrie, atunci când U.R.S.S.-ul a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei. Prin acest atac, sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă.

Carol al II-lea despre Basarabia, în decembrie 1939: Cert este că nemții au abandonat U.R.S.S.-ului această parte a țării

În „Însemnările zilnice”, Carol al II-lea a notat mai multe avertismente pe care le-a primit de-a lungul timpului despre înțelegerea dintre germani și sovietici pe tema Basarabiei.

Una dintre aceste însemnări este datată 19 decembrie 1939: „Venind Gafencu (Grigore, ministru al Afacerilor Străine, n.r.), s-a discutat și cu Urdăreanu (Ernest, mareșal al Palatului Regal, n.r.) situația externă.

Toate informațiile tind a arăta că impresia ce am cules-o în urma conversației lui Ernest cu Clodius (Karl, director adjunct al Departamentului de politică economică din ministerul de Externe al Germaniei naziste, n.r.) este cea exactă.

Nu ştim, însă, dacă între Germania și Sovietele nu există un aranjament scris în ce privește Basarabia. În tot cazul, cert este că nemții au abandonat această parte a țării U.R.S.S. De aceea, trebuie, mai mult ca oricând, ca apărarea noastră să nu se fixeze de la început pe Prut, ci chiar în inima Basarabiei, care, dacă noi n-o apărăm, nimeni, absolut nimeni nu ne-o va apăra.

În legătură cu aceasta, vom fi siliți să cedăm și mai mult germanilor în ce privește pretențiunile lor asupra valorii mărcii. Ne-am hotărât să cedăm până la 49, dar, în schimb, cerem insistent armament. S-a mai vorbit de proiectul francez în legătură cu Frontul Oriental. Dacă acest Front se poate pregăti solid și destul de numeros ca trupe, ca să fie, la un caz eventual, de un adevărat folos, ne convine, cu condiția ca aceste pregătiri să se facă tacit, fără vâlvă, cum au ei obiceiul”.

Pentru Carol al II-lea era clar încă de atunci că Germania nazistă și U.R.S.S. s-au înțeles pe „problema” Basarabiei, nu știa însă dacă exista și o prevedere scrisă între cele două țări.

Carol al II-lea, la Chișinău

În fața acestor amenințări externe, pentru a da un „semnal” că guvernul său era hotărât să apere granițele țării, Carol al II-lea a decis să-și petreacă sărbătorile de iarnă din anul 1940 în mijlocul soldaților români, începând de la granița de Vest, din Oradea, apoi în Dobrogea, la Constanța, și în Est la Chișinău.

Pe 6 ianuarie 1940, de Bobotează, Carol al II-lea ajunge la Chișinău. „ O zi frumoasă și bună la Chișinău. Coborârea din tren la ora 10 și mergem direct la Catedrală, unde se face slujba. (…) Pe urmă, recepție la Cercul Militar. (…) Am afirmat din nou drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc. Am evitat de a spune Basarabia și am mulțumit minorităților. (…)

În timpul parăzii, mi-a fost frig, mai ales la picioare, și aceasta m-a făcut să mă duc pe jos până la Cercul Militar. Entuziasmul publicului a fost stârnit cu acest prilej. Am impresia că a fost o foarte bună inspirație”.

Inspirația lui Carol al II-lea fost bună, însă nu a fost sinceră. A mers pe jos deoarece îi era frig la picioare, iar mulțimea a înțeles că regele României „s-a coborât” în mijlocul poporului și era hotărât să-l apere de o eventuală agresiune din partea Uniunii Sovietice. Ceea ce, din păcate, nu a fost cazul.

„Cifrele la care se ridică înzestrarea armatei sunt astronomice”

A urmat apoi o consfătuire pe teme de înarmare a României, de unde Carol al II-lea a dedus că suma pentru înzestrarea armatei era enormă.

„După masa luată în tren, o conferință pentru armament, în care s-a discutat programul pentru viitor. Cifrele la care se ridică sunt astronomice. Numai o parte a comenzilor, acelea ce vor trebui să fie plătite în cursul anului (1940, n.r.) acesta, s-ar ridica, după prevederi sumare, la minimul de 34 miliarde. Mi se par cam exagerate aceste sume și cred că s-ar putea reduce la 25 miliarde, și chiar aşa sumele sunt enorme și se pune problema cum se vor găsi.

Va trebui o formidabilă echilibristică financiară ca să poată fi adus la îndeplinire. Bietul Mitiţă (Constantinescu, ministrul de Finanțe, n.r.) încă un chin pentru el. Impozite noi cu greu se pot pune, căci și așa sunt foarte, foarte mari și, totuşi, acest program trebuie să se îndeplinească, ca să putem zice că avem o armată înzestrată şi pregătită”, nota Carol al II-lea jurnalul său.

Din păcate, evenimentele din vara anului 1940 au surprins România nepregătită din toate punctele de vedere.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Abdicarea lui Carol al II-lea, cel mai controversat rege al României

Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena

Dictatul de la Viena, Carol al II-lea și Consiliile de Coroană

Regele Carol al II-lea și războiul: „Scăparea de astăzi poate fi foarte scump plătită mâine”