Jenny Lind, „privighetoarea suedeză”, star al operei și filantroapă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Jenny Lind (1820 – 1887), Privighetoarea suedeză, așa cum i s-a mai spus, și soprana a cărei voce i-a fermecat pe Chopin, Mendelssohn și Clara Schumann, a fost una dintre cele mai apreciate soprane ale secolului al XIX-lea. La debutul lui Jenny Lind la Londra, în 1847, la Haymarket, artista a oferit un spectacol atât de impresionant încât regina Victoria i-a aruncat un buchet de flori la picioare.

Jenny Lind s-a născut dintr-o relație în afara căstoriei, la 6 octombrie 1820, primii ei ani de viață fiind trăiți într-o sărăcie lucie. La vârsta de 9 ani, a fost acceptată ca elevă la canto la Teatrul Regal din Stockholm, pentru ca la începutul adolescenței să devină o cântăreață de operă renumită.

„Lind era lăudată pentru ornamentațiile sale elaborate”, scrie classicfm.com, „pentru execuțiile impresionante, capacitatea de a cânta o melodie incredibil de simplă și de a o face să sune spectaculos”.

Publicul a iubit-o imediat. Era una dintre cele mai adorate cântărețe ale anilor 1800. „Primul concert al lui Jenny Lind s-a încheiat; la fel și tot scepticismul. Ea este, cu siguranță, cea mai mare cântăreață pe care am auzit-o vreodată”, scria New York Tribune.

La apogeul faimei sale, a fost convinsă de impresarul P.T. Barnum să întreprindă un turneu de mare amploare în Statele Unite. I-a oferit un contract generos care prevedea un onorariu de 1.000 de dolari pe concert (aproximativ 6.867.000 dolari astăzi) pentru aproximativ 150 de concerte. Lind a acceptat, iar pentru a putea plăti avansul cerut de solistă, Barnum a fost nevoit să își ipotecheze proprietățile comerciale și rezidențiale, obținând împrumuturi necesare pentru a acoperi costurile inițiale ale turneului.

Turneul a început în septembrie 1850 și a continuat până în mai 1852. Barnum a folosit o campanie de publicitate intensă pentru a face din Lind o celebritate chiar înainte de sosirea sa în SUA, iar biletele pentru primele sale concerte au fost atât de solicitate încât Barnum le-a vândut prin licitație.

Lind a sosit în New York la 1 septembrie 1850, unde a fost întâmpinată de o mulțime impresionantă estimată la aproximativ 40.000 de oameni. Primele sale două concerte au avut loc pe 11 și 13 septembrie la Castle Garden, fiind dedicate carității, iar biletele pentru primul concert au fost vândute prin licitație, generând venituri semnificative care au fost donate apoi unor organizații umanitare din New York și școlilor din Suedia.

După primele concerte din New York, Jenny Lind și trupa sa au pornit un tur prin estul Statelor Unite, incluzând orașe precum Boston, Philadelphia și Washington D.C., între orașe călătorind doar cu un tren privat. Popularitatea lui Lind crescuse enorm, așa că din planul de marketing și vânzări al brandului Lind au făcut parte inclusiv comercializarea mai multor produse personalizate cu numele ei, de la haine, la piane și chiar produse alimentare.

Însă după finalizarea a aproximativ 93 de concerte sub managementul lui Barnum, Lind a dat semen că cedează fizic și psihic, motivând stilul agresiv de promovare al impresarului, prin urmare a decis să își continue turneul pe cont propriu, după ce s-a despărțit amiabil de impresarul ei la 9 iunie 1851. În timpul acestui nou capitol al carierei, în plină desfășurare în SUA, Lind l-a invitat pe Otto Goldschmidt ca pianist și dirijor după plecarea lui Benedict, iar colaborarea profesională a dus în cele din urmă la o căsătorie, materializată la 5 februarie 1852.

La finalizarea turneului, care a avut loc în mai 1852, Lind s-a întors în Anglia, retrăgându-se timp de 30 de ani din cariera ei artistică (cu excepția momentelor în care mai cânta în scopuri caritabile), înainte ca în 1883 să devină profesoară la Royal College of Music din Londra.

A fost admirată de compozitori și scriitori celebri. Felix Mendelssohn a numit-o „cea mai mare artistă care a trăit vreodată; cea mai mare pe care a cunoscut-o”, iar Hans Christian Andersen, după ce s-a îndrăgostit de ea, i-a dedicat povestea „Privighetoarea”. De aici și porecla de mai târziu, Privighetoarea suedeză.

S-a scris, de asemenea, că ar fi avut o aventură cu marele compozitor romantic Frédéric Chopin, în ultimii ani ai vieții lui, când acesta suferea de tuberculoză, în vreme ce Lind îi alina suferința cântându-i drăgăstos.

„Această suedeză nu se arată în lumina obișnuită a zilei, ci în razele magice ale aurorei boreale”, spunea Chopin despre ea.

„Lind are un geniu al cântecului care s-ar putea împlini doar o dată în mulți ani”, spunea, la rândul ei, compozitoarea Clara Schumann. „Te captivează de la prima vedere. Chipul ei, deși nu este chiar frumos, pare astfel datorită expresiei din ochii ei minunați. Iar fiecare notă pe care o produce este frumusețe pură. Coloratura ei este cea mai desăvârșită pe care am auzit-o vreodată. Vocea ei nu este mare în sine, dar cu siguranță ar umple orice cameră, cu tot sufletul ei.”

Ultima apariție publică a lui Jenny Lind a fost la un concert caritabil susținut în cadrul Royal Malvern Spa, în 1883. Patru ani mai târziu a murit de cancer la vârsta de 67 de ani, la Wynds Point, la 2 noiembrie 1887, și a fost înmormântată în Cimitirul Great Malvern, pe muzica Marșului Funebru al lui Chopin.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jenny-Lind

https://www.classicfm.com/discover-music/who-was-jenny-lind-greatest-showman/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Peter Buffett, compozitor, filantrop și fiul unuia dintre miliardarii de top ai lumii. „Viața este aleatorie, nici corectă, nici nedreaptă”

Bono: „Cu cât știi mai puțin, cu atât crezi mai mult”. Solistul trupei U2 din 1976, activist, filantrop, bărbatul aceleiași femei de peste 40 de ani

Alice Walton, a doua cea mai bogată femeie din lume. A cumpărat primul tablou la vârsta de 10 ani

„A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”