Ce a ucis, de fapt, dinozaurii? Un nou studiu sugerează că cercetătorii s-au înșelat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O erupție masivă de sulf a fost în mare parte responsabilă pentru răcirea dramatică care a urmat prăbușirii asteroidului Chicxulub, dar s-a întâmplat cu adevărat așa cum am crezut?

Un nou studiu ridică semne de întrebare cu privire la credința de lungă durată conform căreia o erupție de sulf (printre altele) a declanșat o „iarnă de impact” severă și de durată, susținând că este posibil să fi supraestimat cantitatea care a fost eliberată cu adevărat.

Chicxulub a lovit planeta în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, creând un crater de impact lat de 200 de kilometri în Peninsula Yucatán, în ceea ce astăzi numim Mexic. Ceea ce a urmat a ucis 75 % dintre speciile de pe Pământ, inclusiv dinozaurii, dar care a fost catalizatorul mortal?

A ucis 75 % dintre speciile de pe Pământ, inclusiv dinozaurii

Atunci când o rocă spațială gigantică lovește Pământul în acest fel, ea trimite în atmosferă un nor de praf, funingine și alte lucruri pământești, creând ceea ce se numește o iarnă de impact, când se instalează întunericul și frigul extrem.

Plantele nu reușesc să facă fotosinteză, iar animalele nu se dezvoltă, ceea ce, în cazul Chicxulub, a dus la o remaniere completă a ordinii animalelor, scrie IFLScience.

Un sfert din viața de pe Pământ a supraviețuit evenimentului cataclismic

În cadrul acestui nor de praf distructiv, oamenii de știință au identificat un vinovat special pentru dispariția atâtor forme de viață de pe Pământ: sulf. Cantitatea exactă de sulf eliberată a fost supusă dezbaterii, estimările variind destul de drastic pentru că, pur și simplu, prea multe întrebări au rămas fără răspuns.

Folosind carote de foraj prelevate din rocile de impact de la situl Chicxulub din Mexic, un nou studiu a devenit primul care estimează în mod empiric cât sulf a fost eliberat cu adevărat atunci când asteroidul a lovit. Concluziile lor? Că am supraestimat masiv.

„În loc să ne concentrăm pe evenimentul de impact în sine, ne-am concentrat pe urmările impactului”, a explicat chimistul Katerina Rodiouchkina într-o declarație.

„Am analizat mai întâi amprenta de sulf a rocilor din regiunea craterului care au fost sursa aerosolilor de sulfat eliberați în atmosferă”.

Clima ar fi revenit mult mai repede la normal

„Acești aerosoli de sulfat s-au distribuit la nivel global și au fost în cele din urmă depozitați din atmosferă înapoi pe suprafața Pământului în lunile sau anii de după impact. Sulful a fost depus în jurul stratului limită K-Pg în profile sedimentare din întreaga lume. Am folosit modificarea corespunzătoare a compoziției izotopice a sulfului pentru a distinge sulful rezultat în urma impactului de sursele naturale, iar cantitatea totală de sulf eliberată a fost calculată prin bilanț masic.”

Conform calculelor echipei, estimările anterioare au fost exagerate, cu estimări de cinci ori mai mari decât ceea ce a relevat investigația lor. Ei consideră că a fost eliberat un total între 67 și 39 miliarde de tone de sulf, ceea ce sugerează că impactul a fost urmat de o iarnă mai blândă decât se credea anterior.

Temperaturile ar fi continuat să scadă, dar nu atât de drastic, iar clima ar fi revenit mult mai repede la normal. Acest model de flux, sugerează cercetătorii, ar putea explica de ce, în ciuda tuturor dramelor, un sfert din viața de pe Pământ a supraviețuit evenimentului cataclismic.

Studiul este publicat în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Fosilele unei „șopârle teribile” rescriu istoria globală a dinozaurilor

O nouă analiză arată cât de importanți au fost dinozaurii pentru ecosistemul Pământului

Test de cultură generală. Aveau dinozaurii pene?

Urme de dinozauri identice, descoperite pe maluri opuse ale Oceanului Atlantic