Specia care trăiește peste 100 de ani și devine tot mai sănătoasă de la un an la altul

Peștii „bigmouth buffalo” sunt mai puțin cunoscuți, dar cu adevărat remarcabili pentru că au o longevitate surprinzător de mare și par să devină mai sănătoși odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, oamenii de știință sunt îngrijorați că populația lor este pe punctul de a cunoaște declinul.

Dacă ajungeți vreodată pe malurile lacului Rice din Minnesota în luna mai, s-ar putea să observați roiuri de corpuri mari de pești amestecându-se printre plantele de orez sălbatic în ape de doar câțiva metri adâncime. Aceștia sunt pești bigmouth buffalo, cei mai longevivi pești de apă dulce din lume. Unii trăiesc peste 100 de ani.

• Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului
• Cum se împerechează caracatițele: un braț care găsește și fertilizează femela

În fiecare an, acești pești uriași – care pot cântări peste 20 kg – traversează râul Rice pentru a se reproduce în lac. Însă regularitatea acestei reproduceri ascunde o preocupare majoră de conservare: de peste șase decenii, nicio nouă generație de pești tineri nu a ajuns la maturitate în această zonă.

Publicul consideră peștii „neînsemnați”

În ultimii ani, oamenii de știință au început să realizeze cât de unici sunt acești pești și incredibil de longevivi – chiar în timp ce descoperă cât de periclitată este specia lor, potrivit BBC.

Peștii bigmouth buffalo sunt originari din America de Nord și pot fi găsiți din sudul Saskatchewan și Manitoba din Canada până în Louisiana și Texas în SUA. Sunt adesea considerați de public și de pescari ca fiind niște „pești neînsemnați”. Ei nu sunt pescuiți pe scară largă în scop comercial și, prin urmare, nu sunt considerați importanți din punct de vedere economic.

Această percepție asupra peștilor bigmouth buffalo i-a făcut să fie ignorați de oamenii de știință pentru mult timp. Totuși, în ultimii cinci ani, cercetătorii au făcut o serie de descoperiri noi și surprinzătoare despre ei.

Un lucru notabil este că s-au documentat indivizi care au ajuns la vârsta de 127 de ani, făcându-i cei mai longevivi pești de apă dulce din lume. De asemenea, nu par să prezinte declin biologic odată cu vârsta. Cercetătorii au realizat că populația lor a rămas neschimbată în ultimele decenii pentru că acești pești bătrâni nu mor, chiar dacă nu reușesc să producă descendenți.

Cel mai longeviv pește ar putea fi în pericol

Puținii experți care studiază acești pești se tem că un declin sever al populației lor ar putea fi iminent, dacă nu chiar inevitabil. Este clar din cercetările de până acum cât de puțin știm despre bigmouth buffalo și câte întrebări rămân fără răspuns.

„Este una dintre cele mai vechi populații din lume și nu există nicio formă de gestionare sau protecție a speciei”, spune Alec Lackmann, cercetător în domeniul peștilor la Universitatea din Minnesota.

Cercetătorii au analizat raporturile celulelor imune, precum și lungimea telomerilor (o regiune ADN situată la capătul unui cromozom, care limitează numărul de diviziuni celulare), ambii fiind indicatori ai îmbătrânirii biologice, și le-au comparat cu inelele otoliților care indică vârsta reală a peștilor.

Înaintarea în vârstă la pești nu a fost asociată cu scurtarea telomerilor (un semn biologic al îmbătrânirii), așa cum ar fi fost de așteptat în mod normal. În schimb, părea să fie legată de faptul că acești pești devin mai buni în a face față stresului și își sporesc imunitatea pe măsură ce îmbătrânesc.

Peștii care își sporesc imunitatea pe măsură ce îmbătrânesc

Cercetătorii cred că motivul pentru această rată sumbră de supraviețuire sunt, cel mai probabil, prădătorii precum știuca. Știucile își depun ouăle și ele în Lacul Rice, doar puțin mai devreme în cursul anului, astfel încât este probabil ca știucile tinere să se hrănească cu puii de pește buffalo. Oamenii de știință teoretizează că viețile extrem de lungi ale peștilor reprezintă de fapt o adaptare la faptul că urmașii lor reușesc să supraviețuiască doar o dată la mult timp. Totuși, este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru.

„Pentru mine, este un fel de întrebare tipică de genul oul sau găina,” spune Walt Ford, managerul refugiului național de viață sălbatică Rice Lake și coautor al studiului. Pe de o parte, spune el, ar fi putut fi întotdeauna o specie cu viață lungă, astfel încât nevoia de a produce urmași nu a fost niciodată urgentă. Pe de altă parte, poate dificultatea de a-și duce tinerii până la maturitate a împins specia să trăiască din ce în ce mai mult.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Aproape un sfert dintre speciile de apă dulce sunt amenințate de extincție

O nouă specie de crustaceu gigantic a fost botezată după Darth Vader

Oamenii preistorici ar putea fi de fapt aceeași specie ca noi, sugerează un studiu

Suedia a început vânătoarea de lupi! 10% din populația speciei pe cale dispariție va fi ucisă