Nicu Alifantis, artistul care s-a „încăpățânat” să creeze muzică, nu zgomot: „Cântecele mele sunt copiii mei”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În cei 50 de ani de carieră și 70 de viață, Nicu Alifantis s-a „încăpățânat” să creeze muzică, nu zgomot. N-a fost niciodată vreun „gălăgios” social, ci a preferat să-și expună existența, în toate aspectele ei, prin muzică, poezie, teatru.

Privitorii „Altceva” vor avea, însă, ocazia să-l vadă, în această săptămână, altfel pe Nicu Alifantis, care a acceptat invitația lui Adrian Artene. Maestrul și-a deschis sufletul ca într-o spovedanie și a vorbit despre marile întâlniri cu Nichita Stănescu, Dinu Săraru, Toma Caragiu, Adrian Păunescu, Aurelian Andreescu sau Johnny Răducan. „Dumnezeu e cel mai bun prieten al meu”, a mărturisit cu profunzime Nicu Alifantis.

Colosul muzicii folk și-a amintit de copilăria de la Brăila, de perioada în care a locuit într-o încăpere la Teatrul Foarte Mic din București, dar n-a ocolit nici ucenicia de la Teatrul din Brăila, unde, inițial, a făcut figurație.

EPISODUL COMPLET POATE FI URMĂRIT AICI:

04:12 – Nicu Alifantis, față-n față cu Adrian Artene, la ALTCEVA
05:15 – Despre copilărie: „Am trăit într-o sărbătoare permanentă”
12:07 – Înapoi printre „Scrisorile nedesfăcute”
19:15 – Amintiri renăscute din „Bazarul” de la Brăila
26:00 – Prenumele pe care l-a abandonat în trecut
31:05 – „Poți pleca de pe Pământ până în Ceruri”
37:30 – „Bagajul” cu care va pleca dincolo
41:30 – Marile întâlniri cu Toma Caragiu, Aurelian Andreescu sau Johnny Răducanu
44:10 – „Ei n-au murit! Sunt doar plecați pentru o vreme!”
48:51 – A locuit un timp într-o încăpere din Teatrul Foarte Mic
52:20 – Tudor Gheorghe, „omul de la care a pornit totul”
55:00 – De ce a renunțat la „Cenaclul Flacăra”
59:00 – De la figurație, angajat tâmplar
01:01:20 – Student după 50 de ani: „Am chiulit, am copiat…”
01:05:35 – I s-a propus să rămână în Italia înainte de ’89
01:11:05 – „Cântecele mele sunt copiii mei”
01:13:54 – Dialogurile cu Dumnezeu