Georg Baresch: societatea secretă, manuscrisul Voynich și teoria conspirației fără sfârșit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Biblioteca Beinecke Rare Book & Manuscript Library a Universității Yale – una dintre cele mai mari clădiri din lume dedicate cărților rare și manuscriselor – găzduiește o relicvă care a derutat criptografi, istorici și teoreticieni ai conspirației timp de peste 600 de ani.

Este vorba despre manuscrisul Voynich, ale cărui pagini, pline cu texte indescifrabile și ilustrații botanice suprarealiste, au stârnit dezbateri interminabile.

Însă, cu mult înainte de a purta numele său, manuscrisul a trecut prin mâinile unei figuri mai puțin cunoscute – Georg Baresch, un alchimist din secolul al XVII-lea a cărui obsesie pentru descifrarea secretelor a pus bazele unuia dintre cele mai mari mistere nerezolvate din istorie.

Alchimistul din Praga

Născut la sfârșitul secolului al XVI-lea (mai exact în 1585) în Boemia (Republica Cehă de astăzi), Georg Baresch (scris și Bares sau Barisch) a trăit într-o perioadă în care Praga era un centru al ocultismului și în care societăți secrete își testau doctrinele în umbră. Deși nu există dovezi directe că Baresch a aparținut vreunei astfel de grupuri, corespondența sa cu Athanasius Kircher—cercetător care se ocupa cu studiul hieroglifelor – a alimentat teorii. Se cunosc puține lucruri despre viața sa timpurie, dar documentele sugerează că a fost un alchimist practicant – o activitate care se află la limita dintre proto-chimie, filosofie și misticism. Alchimiștii, precum era și Baresch, încercau nu numai să transmute metalele, ci și să deslușească adevărurile ascunse ale universului, o căutare care probabil l-a atras către manuscrisul enigmatic al cărui conținut nici acum nu a fost decodat.

Manuscrisul Voynich, numit după Wilfrid Voynich, librar din secolul al XX-lea, îi este anterior lui Baresch cu secole. Datat la începutul secolului al XV-lea, paginile sale de pergament prezintă o scriere necunoscută („Voynichese), fiind însoțit, de asemenea, de ilustrații cu plante neidentificabile, hărți cerești și figuri feminine nud care fac baie într-un lichid verde. Teoriile cu privire la originea sa variază de la acelea conform cărora manuscrisul era un ghid de plante codificat, la un artefact extraterestru, însă adevăratul său scop rămâne absolut neclar.

Nici modul în care Baresch a achiziționat manuscrisul nu este foarte documentat, dar cert este că în anii 1630 acesta se afla în posesia sa. Spre deosebire de proprietarii de mai târziu, Baresch nu a tezaurizat misterul. În schimb, a căutat răspunsuri, scriindu-i scrisori savantului iezuit Athanasius Kircher. Într-o scrisoare supraviețuitoare din 1639, Baresch descrie manuscrisul ca pe un „Sfinx” care îl chinuie, implorând expertiza lui Kircher.

„Această carte…pare să fie scrisă în cifru…I-am dedicat mult timp…dar fără rezultat”. (Extras din scrisoarea lui Baresch către Kircher, tradus de istoricul René Zandbergen.)

Așadar, scrisoarea sa din 1639 către Kircher este cea mai timpurie mențiune confirmată a manuscrisului care a fost găsită până în prezent. Biografii au consemnat că deși Kircher a cerut cartea, Baresch a refuzat să i-o dea, „deoarece prețuia mai mult să o dețină decât să îi cunoască adevărata semnificație”, însă, după moartea sa, aceasta a ajuns în posesia prietenului său, Jan Marek Marci, profesor în cadrul Universității Charles din Praga. Câțiva ani mai târziu, Kircher a pus în sfârșit mâna pe carte atunci când Marci i-a trimis-o, tot în încercarea de a-i decoda limbajul total necunoscut și imaginile misterioase. Kircher a descoperit în interiorul copertei o scrisoare scrisă la 19 august 1665 sau 1666, prin care se dezvăluia faptul că această carte a aparținut împăratului Rudolf al II-lea (1552-1612), care a plătit 600 de ducați de aur pentru ea.

Rolul lui Baresch este esențial și totuși ignorat. Scrisorile lui marchează prima apariție documentată a manuscrisului în istoria modernă, făcând legătura între crearea sa medievală și faima contemporană. Spre deosebire de Voynich, care a popularizat cartea pentru profit, Baresch a căutat cu adevărat cunoașterea.

În ciuda progreselor înregistrate în domeniul inteligenței artificiale și al lingvisticii computaționale, încercările recente – inclusiv un studiu din 2018 care susține originea ebraică și o analiză a rețelei neuronale din 2020 – nu au dus la niciun consens. Iar faptul că manuscrisul sfidează tehnologia modernă, consideră optimiștii, nu face decât să-i sporească farmecul.

În timp ce Baresch a dispărut, intrând în obscuritate, manuscrisul a intrat în cultura pop, apărând în emisiuni TV (Dosarele X), jocuri video (Assassin’s Creed) și diverse romane, fiecare referință stârnind fascinația publicului. Și asta datorită lui Baresch, care a fost un om obsedat de un mister mai mare decât el. Dar în lipsa răspunsurilor, oamenii vor umple golurile cu povești.

Surse:

https://www.dailymail.co.uk/sciencetech/fb-7033679/THE-MYSTERIOUS-HISTORY-VOYNICH-MANUSCRIPT.html

https://yaledailynews.com/blog/2015/11/20/the-mysterious-ms-408/

https://www.thehistoryblog.com/archives/66173

Vă mai recomandăm să citiți și:

Manuscrisul Voynich, codex medieval scris într-o limbă inexistentă. Enigmă criptografică veche de 600 de ani

Un manuscris medieval a dezvăluit numele unei femei misterioase din Anglia

Misticism, eterna căutare a divinului și a necunoscutului

Cabala, de la misticismul antic la spiritualitatea modernă