Învățămintele ratate ale campaniei din Bulgaria din 1913

Deși și-a atins obiectivul, campania armatei române din Bulgaria din cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial a scos la iveală o serie întreagă de probleme în rândul oștirii. La puțină vreme după ce a fost semnată Pacea de la București, din 10 august 1913, autoritățile au început să analizeze atent campania de la sud de Dunăre și au încercat să realizeze noi planuri pentru dotarea armatei. Însă marea majoritate a planurilor au rămas expuse doar pe hârtie, astfel că declanșarea Primului Război Mondial a surprins armata română într-o situație deloc plăcută.

Campania armatei române din vara anului 1913 din Bulgaria a scos în evidență o serie întreagă de probleme de organizare și, în special, de dotare a trupelor.

• Cum a distrus Ibn Hazm miturile religioase cu 700 de ani înaintea iluminiștilor
• S-a aflat în sfârșit de ce statuile reginei Hatșepsut erau distruse în Egiptul Antic

Ion Gheorghe Duca, unul dintre liderii politici liberali și participant la campania din Bulgaria, trăgea următoarea concluzie:

„Armata trebuia neapărat întărită şi înzestrată cu tot ce s-a dovedit a-i lipsi – fiindcă aici e locul să spunem că lipsurile se dovediseră a fi fost atât de serioase încât, dacă am fi fost siliți să dăm în Bulgaria adevărate lupte, şi dacă acest război nu s-ar fi redus numai la o plimbare triumfală, am fi avut surprize serioase”.

Despre importanța campaniei armatei române în Bulgaria a vorbit și regele Carol I, la 15 noiembrie 1913, în sesiunea de deschidere a Parlamentului:

„Pentru a doua oară astăzi, după 36 de ani, am adânca mulțumire sufletească de a deschide noua sesiunea a Corpurilor legiuitoare cu aceleași cuvinte de laudă şi de recunoștință pentru armată: (…) Mulțumită prevederii guvernului meu şi luminatului domniilor voastre concurs, armata, pregătită şi înzestrată cu cele trebuincioase, a fost pusă în mișcare la momentul nimerit şi a trecut iarăși Dunărea, dându-ne puterea de a impune în Balcani pacea mult dorită de Europa întreagă şi asigurând, totodată, limitele Dobrogei prin întinderea lor până la apus de Turtucaia şi la miazăzi de Ecrene. Putem privi acum viitorul cu multă încredere şi vom concentra toată munca noastră spre a păstra şi întemeia ceea ce am dobândit”.

Cine studia „învățămintele prețioase” ale campaniei din Bulgaria

Și conducătorii militari ai armatei studiau cu atenție experiența prin care trecuse armata în Bulgaria. La 11 septembrie 1913, generalul Constantin Hârjeu, ministrul de Război, nota: „Studiez măsurile privitoare la completarea organizării armatei, servindu-mă de învățămintele prețioase ce am cules până acum”.

Era clar că armata avea nevoie rapid de un proces de dotare. „Perspectiva unui plan coerent de reformare a armatei a căpătat contur şi datorită împrumutului de 250 milioane de lei acordat de un consorțiu de bancheri germani, grație eforturilor depuse de guvernul conservator, în primul rând de Alexandru Marghiloman, ministru de finanțe. (…)

După ce a luat aprobarea suveranului, în şedinţa guvernului din 26 noiembrie 1913, ministrul de resort, generalul Constantin Hârjeu, a prezentat programul de întărire a forțelor armate, totalul fondurilor prevăzute pentru materializarea lui ridicându-se la 506.000.000 lei.”, precizează istoricul militar Petre Otu.

Schimbarea guvernului

Aceste planuri nu au fost puse niciodată în practică pentru că a urmat o schimbare de guvern întreprinsă la 4 ianuarie 1914. Liberalii preluau de la conservatori guvernarea, primul ministru fiind Ionel Brătianu, cel care ocupa și portofoliul de ministru al Războiului. În perioada ianuarie-iunie 1914, România a fost cuprinsă de o serie de alegeri electorale legislative, dar și locale.

Guvernul liberal a renunțat complet la planul de înzestrare realizat de conservatori și a elaborat un nou plan de înzestrare în valoare de 107 milioane de lei. Acestor bani se adăugau sumelor bugetare alocate armatei pentru acel an, în valoare de 81.600.000. Tot planul avea să fie dat peste cap de declanșarea Primului Război Mondial la 28 iunie 1914.

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să surprindă armata română într-un plin proces de reorganizare și de dotare.

„Prin urmare, organizarea și stare ei combativă nu difereau prea mult de vara anului 1913, când trupele române au fost mobilizate și au trecut Dunărea, deși efectivele au crescut. (…)

Asigurarea materială nu era mult diferită față de situația din timpul celui de Al Doilea Război Balcanic, până în lunile mai-august 1914, sosind în țară din Germania și Austria doar 24 de mitraliere `Maxim`, 102.806 arme `Mannlicher`, model 1893, calibru 6,5 mm. (…)

Materialul de artilerie se găsea în aceeași situație ca în timpului celui de Al Doilea Război Balcanic. (…) La izbucnirea conflagrației mondiale, armata română era lipsită total de artilerie antiaeriană, deși războiul aerian devenise o realitate. (…) România era, practic, lipsită de o industrie de apărare, arsenalul, pirotehnia sau pulberăria având o capacitate de producție scăzută. (…)

Practic, așa cum se aprecia în epocă, industria de război a României antebelice se găsea în Germania, Austria și Franța. Cum aceste țări erau deja în conflict, onorarea comenzilor lansate de statul român a fost sistată de furnizorii tradiționali, ei fiind interesați în primul rând de asigurarea necesităților proprii”, menționează istoricul Petre Otu.

În perioada iunie 1914 – august 1916, cât a fost neutră, România nu a reușit să obțină armamentul necesar pentru dotarea corespunzătoare a armatei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum s-a ferit un general român de holera din Bulgaria în anul 1913: A dat ordin să fie construite niște clădiri pe piloni „ca în Veneția, ca să nu-l ajungă microbii”

România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”

Armata Română, lovită de epidemia de holeră în campania din Bulgaria: „Mureau oamenii ca muștele”

Aviația românească în campania din Bulgaria din 1913: „A doua zi după sosirea noastră s-a coborât din cer cu un aeroplan”