Fecioara din Vladimir, icoana miraculoasă. Cum o icoană bizantină a devin simbolul Rusiei

Considerată cea mai venerată icoană din Rusia, Fecioara din Vladimir a supraviețuit invaziilor mongole, incendiilor și războaielor, fiind creditată cu miracole care au salvat Moscova de la distrugere.

Pictată în secolul XII la Constantinopol, această operă de artă bizantină a căpătat o semnificație profundă pentru identitatea rusă, devenind simbol al protecției divine. De ce se retrăgeau invadatorii în prezența ei? Cum a rezistat timpului peste 800 de ani? Și de ce o icoană atât de mică (doar 78×55 cm în original) a avut un impact atât de mare? Află povestea incredibilă a uneia dintre cele mai sfinte relicve ale creștinismului ortodox.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Cunoscută și sub numele de Maica Domnului din Vladimir sau Doamna Noastră din Vladimir, icoana a supraviețuit timpului, însă călătoria prin secole i-a fost marcată de miracole, restaurări și semnificații politice.

Fecioara din Vladimir a fost pictată la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, la începutul secolului al XII-lea, cel mai probabil de un artist bizantin necunoscut, tabloul fiind comandat de curtea imperială. Icoana este un exemplu timpuriu al tipului iconografic Eleusa (în greacă „tandrețe”), care îi înfățișează pe Fecioara Maria și pe Pruncul Iisus într-un moment de afecțiune emoționantă. Copilul se cuibărește aproape de Mama Sa, cu obrazul presat de al ei, simbolizând atât iubirea divină, cât și vulnerabilitatea umană, în vreme ce expresia tristă a Fecioarei, cu ochii ei mari, migdalați, ducând spre interpretări ale premoniției sacrificiului viitor al lui Hristos.

În 1131, icoana a fost trimisă ca dar Marelui Prinț Iuri Dolgoruky de Kiev, fondatorul Moscovei, pentru ca în 1155, fiul său, prințul Andrei Bogolyubsky, să o aducă în orașul Vladimir, unde și-a câștigat numele. Conform legendei, caii care transportau icoana au refuzat să meargă dincolo de Vladimir, ceea ce a fost interpretat ca un semn divin că Fecioara dorea să rămână acolo.

Prințul Andrei a construit Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir pentru a adăposti icoana, lăcașul devenind rapid un simbol al protecției divine pentru oraș și oamenii săi, și ridicând statutul localității ca centru spiritual și politic în Rusia medievală.

Fecioara din Vladimir este renumită pentru miracolele care îi sunt atribuite, multe dintre acestea fiind profund legate de istoria Rusiei. În 1395, de exemplu, se spune că în timpul invaziei forțelor mongolo-tătare conduse de Timur (Tamerlan), pe măsură ce invadatorii se apropiau de Moscova, icoana a fost adusă în oraș într-o procesiune grandioasă, forțele lui Timur retrăgându-se în mod inexplicabil, și astfel Moscova fiind salvată de la distrugere.

Mai târziu, în 1480, în timpul Marii Lupte de pe râul Ugra, care a marcat sfârșitul dominației mongole asupra Rusiei, icoana a fost purtată pe câmpul de luptă și se crede că prezența ei a inspirat trupele rusești să rămână ferme în fața inamicului.

Miracolele, pentru că astfel au fost percepute aceste momente, au fost documentate în cronici și texte religioase, chiar și în prezent continuând să inspire devotament în rândul credincioșilor. După cum notează istoricul Serghei Ivanov, „Fecioara din Vladimir a devenit un simbol al favorului divin pentru poporul rus, o legătură tangibilă între cer și pământ”.

Supraviețuirea icoanei este în sine un miracol

În secolul al XIII-lea, în timpul invaziei mongole, icoana a fost aproape distrusă când Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir a fost incendiată. Flăcările au ars partea din spate a icoanei, dar imaginea Fecioarei cu Pruncul a rămas intactă.

De-a lungul secolelor, icoana a suferit cel puțin cinci restaurări majore pentru a-și păstra starea fragilă. Fiecare restaurare a fost un echilibru delicat între păstrarea operei de artă originale și remedierea daunelor cauzate de timp, război și venerare, cea mai recentă având loc în secolul XX, și folosind tehnici avansate de stabilizare a vopselei și a lemnului.

În 1657, icoana a primit și o riza elaborată (cadru decorativ din metal prețios care acoperă parțial icoana), care i-a transformat și mai mult aspectul – desene din aur pentru veșmintele Fecioarei și ale Copilului, precum și în secțiuni elaborate cu bijuterii și perle care decorează gulerele și aureolele figurilor. De asemenea, riza a adăugat o coroană figurii Fecioarei, subliniindu-i rolul de „regină a cerului”.

În prezent, icoana se află în Galeria Tretiakov din Moscova, unde este expusă în condiții controlate pentru a-i asigura conservarea. Pictura măsoară 106 x 69 cm în starea sa actuală, dar elementele de încadrare au fost adăugate ulterior. Imaginea originală din compoziția centrală măsoară 78 x 55 cm. Aceste dimensiuni indică faptul că ar fi fost concepută pentru a fi expusă în interiorul unei biserici, în fața iconostasului de lângă zona altarului, și purtată în procesiunile religioase.

Surse:

https://harvardartmuseums.org/collections/object/229214

https://mappingeasterneurope.princeton.edu/item/the-virgin-of-vladimir-icon.html

https://www.jstor.org/stable/2855325

https://www.researchgate.net/publication/376552035_Image_Acts_of_the_Virgin_of_Vladimir

https://russianicon.com/interesting-facts-about-the-virgin-of-vladimir/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Misiune în Rusia țaristă în Primul Război Mondial

România, acuzată că s-a amestecat „în treburile interne ale Rusiei”

Kunstkamera, cel mai vechi muzeu rusesc. Misiunea macabră a lui Petru cel Mare de a ilumina Rusia prin intermediul „monștrilor”

Savitsky, muzeul ascuns care l-a păcălit pe Stalin. Cum a salvat un sovietic 90.000 de opere de artă