Savitsky, muzeul ascuns care l-a păcălit pe Stalin. Cum a salvat un sovietic 90.000 de opere de artă

În câmpiile aride din Nukus, Uzbekistan – un oraș mai aproape de Afganistan decât de Moscova – se află o comoară culturală despre care știe prea puțină lume: Muzeul Savitsky. Cuprinzând peste 90 000 de opere de artă, acesta găzduiește una dintre cele mai importante colecții de artă avangardistă rusă din lume, salvată din epurările brutale ale lui Stalin. Iar personajul principal al poveștii este Igor Savitsky, un pictor-arheolog care a riscat mult pentru a proteja arta „degenerată” a unor artiști precum Alexander Nikolaevich Volkov, poet și pictor rus avangardist, al cărui stil a fost declarat oficial formalist și contrarevoluționar, motiv pentru care a fost condamnat la obscuritate.

Născut în 1915 într-o familie de intelectuali din Kiev, Igor Savitsky s-a dedicat inițial picturii, pe care a studiat-o la Moscova, înainte de a se îndrepta spre arheologie. În anii 1950, s-a alăturat unei expediții în Karakalpakstan, o îndepărtată republică sovietică. Captivat de cultura acesteia, s-a stabilit acolo, devenind curator la muzeul local din Nukus. Savitsky avea însă o misiune secretă: să salveze arta de avangardă condamnată de regimul lui Stalin.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Sub Stalin, realismul socialist – arta care glorifica idealurile sovietice – devenise obligatoriu. Stilurile avangardiste, considerate „burgheze” și „contrarevoluționare”, erau distruse, iar creatorii lor erau persecutați. Cu toate acestea, Savitsky a văzut geniul în aceste opere interzise. Din anii 1960 până la moartea sa în 1984, a străbătut URSS, convingând artiștii sau familiile acestora să îi încredințeze piesele lor. Le-a expediat la Nukus, un loc atât de izolat încât autoritățile sovietice l-au ignorat.

Mișcarea avangardistă rusă (anii 1910-1930) a fost o explozie de inovație, cu artiști precum Kazimir Malevich și Lyubov Popova, pionieri ai stilurilor abstract și constructivist. Cu toate acestea, în anii 1930, regimul lui Stalin cerea ca arta să servească propagandei. Decretul din 1932 de interzicere a grupurilor artistice independente i-a forțat pe artiștii avangardiști să intre în obscuritate. Mulți și-au ars operele; alții, precum Volkov, și-au camuflat modernismul cu motive populare.

Statul dorea ca arta să fie o armă, nu o oglindă, iar artiștii care refuzau conformismul riscau închisoarea sau execuția. Colecția lui Savitsky a devenit astfel o capsulă a timpului, păstrând mișcări precum Suprematismul și Cubo-Futurismul pe care URSS a încercat să le șteargă.

Printre cele peste 32 000 de lucrări salvate ale muzeului se numără 15 opere ale lui Alexander Volkov (1886-1957), un pictor născut la Tașkent ale cărui reprezentări geometrice îndrăznețe ale vieții din Asia Centrală au sfidat normele sovietice. Capodopera lui Volkov, The Pomegranate Tea House (1924), îmbină cubismul cu folclorul uzbek – un act radical într-o epocă care cerea un realism rigid.

Nepotul lui Volkov, Dmitri Volkov, își amintește de legendele familiei: „Bunicul meu picta în secret, folosind o cameră din spatele casei. Când oficialitățile îl vizitau, își ascundea lucrările avangardiste și expunea portrete sigure”. Savitsky a descoperit trofeul ascuns al lui Volkov în anii 1960, la mulți ani după moartea artistului. „L-a convins pe tatăl meu că aceste picturi erau istorie”, adaugă Dmitry. „Fără Savitsky, ele ar fi fost pierdute”.

În ciuda recunoașterii post-sovietice, muzeul se confruntă cu provocări. Situat într-una dintre cele mai sărace regiuni ale Uzbekistanului, muzeul se luptă cu finanțarea. Controlul climatic în deșertul aspru din Nukus este minim, riscând deteriorarea lucrărilor fragile. Cu toate acestea, statura sa globală crește. Presa internațională l-a numit Luvrul Stepei, iar UNESCO a promis sprijin pentru conservare.

Marinika Babanazarova, succesoarea lui Savitsky, își amintește de etosul acestuia: „El spunea: «Arta supraviețuiește tiraniei»”. Astăzi, muzeul, un testament al curajului, atrage cercetători și turiști, impresionați de povestea sa deosebită.

În prezent, Muzeul Savitsky din Nukus este recunoscut drept una dintre cele mai mari colecții de artă avangardistă rusă din lume.

Surse:

https://www.bbc.com/audio/play/w3ct3c5h

https://www.theguardian.com/artanddesign/2019/may/21/lost-louvre-uzbekistan-savitsky-museum-banned-art-stalin

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muzeul Pâinii, o călătorie de 6.000 de ani prin istoria celui mai iubit aliment al omenirii

Muzeul Inimilor Frânte

Muzeul Părului din Avanos, minunea subterană a Turciei

Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu: cel mai vechi muzeu din România