Zona 51, amplasată în profunzimea deșertului Nevada, este o instalație militară extrem de secretă, care de-a lungul timpului a stârnit multe semne e de întrebare și a creat la fel de multe mituri – de la întâlniri cu extratereștrii la tehnologie extraterestră avansată.
Adevărul Zonei 51 este ferm înrădăcinat în istoria Războiului Rece. Nu este o himeră, nici o legendă, este o realitate. Zona 51 există, e o bază militară ultrasecretă și, deși nu are nicio legătură cu OZN-urile, scopul său real poate fi considerat a fi aproape la fel de intrigant.
Zona 51 a fost înființată în 1955 ca parte a Nevada Test and Training Range (NTTR), un vast complex militar utilizat pentru testarea armelor și dezvoltarea de aeronave clasificate. Locul a fost ales pentru poziția sa îndepărtată, pentru protecția naturală față de ochii curioșilor (datorită munților din jur) și pentru baza plată și uscată a lacului Groom – o suprafață ideală pentru construcția unei piste.
Primul proiect major al instalației a fost avionul spion Lockheed U-2, un avion de recunoaștere la mare altitudine dezvoltat în secret de Agenția Centrală de Informații (CIA) și Forțele Aeriene ale SUA. La acea vreme, niciun alt avion nu putea zbura la o înălțime atât de mare – peste 60.000 de picioare (aproximativ 18500 de metri) – ceea ce îl făcea aproape invizibil pentru radarele sovietice.
Dar altitudinea extremă a avionului U-2 a avut o consecință neintenționată: a declanșat primele observații de OZN-uri.
La mijlocul anilor 1950, avioanele comerciale de linie zburau de obicei între 10.000 (3000 m) și 20.000 de picioare (6000 m) în timp ce U-2 se înălța de trei ori mai sus. Piloții și civilii care au zărit aeronava argintie și elegantă strălucind în lumina soarelui nu aveau nicio referință pentru un obiect care zbura atât de sus.
CIA a recunoscut ulterior că mai mult de jumătate din rapoartele privind OZN-urile din anii 1950 și 1960 erau, de fapt, zboruri U-2 și, ulterior, SR-71 Blackbird. Guvernul, obligat să păstreze secretul, nu a putut explica aceste apariții, alimentând credința publică în activitatea extraterestră.
După U-2, Zona 51 a devenit terenul de testare pentru unele dintre cele mai avansate avioane din istorie, inclusiv: A-12 Oxcart (precursor al SR-71 Blackbird) – prototipul stealth care a inspirat SR-71 Blackbird. F-117 Nighthawk – primul avion de vânătoare stealth operațional, invizibil pentru radar, utilizat intensiv în Războiul din Golf. RQ-170 Sentinel – dronă stealth capturată de Iran (care a pretins că a clonat-o).
Fiecare proiect a fost învăluit într-un secret atât de mare încât majoritatea oficialilor Pentagonului nu știau de existența lor. Muncitorii – adesea numiți „oamenii în negru” – erau transportați la fața locului cu avioane nemarcate din Las Vegas, jurând să păstreze confidențialitatea pe viață.
Timp de decenii, guvernul Statelor Unite a refuzat să recunoască existența Zonei 51. Dar situația s-a schimbat în 2013, atunci când CIA a declasificat documente care confirmau rolul bazei în programele U-2 și Oxcart.
Cu toate acestea, în ciuda recunoașterii oficiale, o mare parte din operațiunile din Zona 51 rămân secrete. Imaginile din satelit arată extinderi continue – hangare noi, piste și instalații subterane – ceea ce sugerează că baza se află încă în fruntea inovației aerospațiale.
Nici o discuție despre Zona 51 nu este completă fără a aborda legendele despre OZN-uri. Cea mai faimoasă afirmație este că depozitele guvernamentale au recuperat acolo nave spațiale extraterestre și cadavre extraterestre, în special de la presupusul accident Roswell din 1947.
Incidentul Roswell a implicat prăbușirea unui balon de supraveghere la mare altitudine (Proiectul Mogul), conceput pentru a detecta testele nucleare sovietice. Declarația inițială vagă a armatei, care susținea că a fost recuperat un „disc zburător”, a generat teorii neconfirmate. Mai târziu, când martorii au descris că au văzut resturi „extraterestre” (de fapt, manechine pentru teste de impact), legenda a luat amploare.
Decenii mai târziu, teoreticienii conspirației au susținut că epava și cadavrele au fost mutate în Hangarul 18 al Zonei 51 (un nume împrumutat dintr-un film SF din 1980). Cu toate acestea, nicio dovadă credibilă nu susține această afirmație. Chiar și foștii angajați, precum fizicianul Dr. Boyd Bushman, care a pretins că a lucrat la tehnologia OZN cu inginerie inversă, nu au furnizat nicio dovadă verificabilă.
De ce persistă mitul extratereștrilor? Un motiv ar fi secretul guvernamental – lipsa de transparență generează în mod natural speculații. Un alt factor decisiv îl reprezintă influența culturii populare: blockbuster-uri precum Independence Day și seriale cult precum The X-Files au transformat Area 51 într-un simbol al paranormalului, asociind-o indisolubil cu viața extraterestră.
Aceste două forțe – tăinuirea oficială și ficțiunea amplificată de Hollywood – au creat un cerc vicios: cu cât guvernul refuză să dezvăluie detalii, cu atât publicul devine mai receptiv la explicații aparent fantastice. Și astfel, mitul persistă.
Efectul „Bob Lazar” – În 1989, un bărbat pe nume Bob Lazar a declarat că ar fi lucrat la tehnologie extraterestră într-o locație secretă, denumită S-4, aflată în apropierea Zonei 51. Deși povestea sa a fost ulterior dezmințită (lipsa unor dosare de angajare verificabile și modificarea detaliilor cheie au subminat credibilitatea), narațiunea lui Lazar a rămas un punct de referință a tradiției OZN.
Deși guvernul SUA recunoaște acum existența Zonei 51, ceea ce se întâmplă acolo în prezent rămâne secret. Experții cred că aceasta continuă să se dezvolte prin noua generație de avioane stealth (posibil SR-72, un succesor hipersonic al Blackbird). Drone avansate și nave pilotate de inteligență artificialăb și sisteme experimentale de propulsie (deși nu de origine extraterestră).
Imaginile din satelit dezvăluie construcții în curs de desfășurare, inclusiv tuneluri subterane – probabil pentru teste sigure, departe de supravegherea prin satelit. Dar pentru cei care speră la omuleți verzi, adevărul poate fi dezamăgitor. Însă pentru pasionații de aviație și istorie militară, Zona 51 este vârful de lance al ingeniozității umane – un loc în care SF-ul întâlnește știința lumii reale, doar că fără extratereștri.
Surse:
https://www.britannica.com/story/what-is-known-and-not-known-about-area-51
Soldați sovietici, transformați de extratereștri în stâlpi de piatră. Adevăr sau ficțiune?
Scurtă istorie a OZN-urilor: Suntem cu adevărat vizitați de extratereștri?
O nouă audiere despre extratereștri în Congresul Statelor Unite: „Nu suntem singuri în Univers”