Europa a făcut un pas înapoi în lupta cu schimbările climatice în anul 2025

Europa a pornit înaintea altor regiuni în lupta împotriva schimbărilor climatice, dar în 2025 a pierdut un an esențial.

Presiunile economice, compromisurile politice și influența industriei petrolului și gazelor au dus la amânarea unor decizii-cheie, într-un moment în care comunitatea științifică avertizează că timpul pentru acțiune se scurge rapid.

• Ce se întâmplă în corpul tău atunci când ești mahmur?
• 2026 va fi anul medicamentelor împotriva obezității

Este greu de imaginat un pas înapoi mai hotărât decât cel făcut de guvernele lumii, în special de cele europene, în 2025. Tocmai acestea acceleraseră cel mai mult, pe bună dreptate. Anul acesta nu există cadouri sub brad pentru Terra și, în consecință, nici pentru oameni, scrie La Stampa.

Primii care vor suferi, oamenii

Este suficient să respingem de la început obiecția potrivit căreia planeta nici măcar nu observă ce fac oamenii. Este adevărat, dar dacă nu sunt păstrate echilibrele și ecosistemele lumii, primii care vor suferi vom fi noi. În plus, activitățile productive ale oamenilor modifică atmosfera în mod real. Pentru prima dată în istoria vieții, o singură specie amenință toate celelalte și afectează geosferele.

Să pornim de la agricultură. Comisia Europeană propune extinderea pe termen nelimitat a autorizațiilor pentru introducerea pe piață a pesticidelor, biocidelor și aditivilor care cresc randamentul, dar îmbolnăvesc oamenii și mediul. Sectorul cel mai subvenționat dintre toate nu reușește să se reconvertească și aruncă vina pe Green Deal, uitând nu doar că acesta nu a început cu adevărat niciodată, ci și că acum este blocat.

Un jumătate de secol de politici greșite și mii de erori

Se trece cu vederea și faptul că, dacă afacerile lor merg prost, cauza este un jumătate de secol de politici greșite și mii de erori de perspectivă. În acest domeniu, putem învăța mereu de la Statele Unite, unde afinele sunt colorate cu hidrocarburi, orezul este stropit cu arsenic, merele cu difenilamină, iar puii sunt scufundați în clor înainte de a fi vânduți. Nu există limită în această cursă spre degradare.

Apoi sunt pădurile. De ce vrem să le protejăm atât de greu și de târziu. Potrivit WWF, regulamentul european împotriva defrișărilor a fost întârziat intenționat, iar consecința va fi tăierea a cel puțin 50 de milioane de copaci în plus, cu eliberarea a încă 17 milioane de tone de gaze cu efect de seră în atmosferă.

Nu este puțin, deși în Asia de Sud-Est, în Borneo și în anumite zone din America de Sud se încearcă rezultate și mai grave. Este adevărat că în Italia s-au făcut reîmpăduriri în ultimele decenii, dar adesea este vorba despre păduri fără valoare ecologică majoră, care nu vor putea compensa niciodată pierderea pădurilor alpine primare și a fagilor seculari din Apenini.

Totul pentru a mulțumi marile corporații

Dacă ne uităm și la alte specii cu care împărțim planeta, situația nu este mai bună. Un exemplu este lupul, simbol al incapacității noastre de a conviețui cu natura. Europa a redus nivelul de protecție al acestei specii, iar în august, în Italia, a fost împușcat legal primul lup după mai bine de 50 de ani de protecție.

Această decizie răspunde unor resentimente vechi, alimentate de ignoranță, care văd în lup sursa tuturor relelor, uitând că este o specie esențială pentru menținerea echilibrelor ecosistemice, echilibre de care depindem, în final, tot noi. S-ar putea crede că astfel sunt protejați mai bine crescătorii de animale. Realitatea este că mai puțin de 0,1% din animalele de fermă din Europa sunt atacate de lupi și nu există cazuri documentate de atacuri asupra oamenilor, deoarece oamenii nu fac parte din prada sa, iar lupul fuge imediat când ne vede.

În privința climei, situația este mai bună decât în Statele Unite, unde angajamentele internaționale sunt abandonate, iar forajele continuă fără limită, dar asta nu înseamnă că lucrurile merg bine. Amânări, întârzieri, obiective tot mai puțin ambițioase. Totul pentru a mulțumi marile corporații din industria petrolului și gazelor, negaționiștii de ocazie și noile formule suveraniste aflate la putere.

Ascensiunea populismului de tip trumpist, extrem de dăunătoare

Din punct de vedere climatic, ascensiunea populismului de tip trumpist, inclusiv în Europa, este extrem de dăunătoare. Se urmărește acumularea rapidă de profit, fără a ține cont că barca în care ne aflăm este aceeași pentru toți.

Dovada concretă a acestui pas înapoi este modificarea planului european de eliminare a motoarelor cu ardere internă până în 2035. Ținta de reducere a emisiilor de CO2 a fost coborâtă de la 100% la 90% și s-a deschis calea către soluții absurde, precum biometanul pentru transportul rutier. În aceeași logică intră și posibila eliminare a programului Life, singurul instrument european autonom dedicat biodiversității și climei.

Cu excepția creșterii spectaculoase a energiilor regenerabile în China și a intervențiilor Braziliei pentru protejarea pădurilor, nu se mai vede nicio urmă de Green Deal la nivel global. Și trebuie amintit că China bate recorduri și la centralele pe cărbune, iar Brazilia la creșterea animalelor. Este oficial, lumea nu mai crede în revoluția verde.

Totul depinde de cine plătește

Pretextul este că sustenabilitatea de mediu nu ar fi compatibilă cu cea economică și socială, o afirmație greu de înțeles. Totul depinde de cine plătește. Și cum niciun ecologist lucid nu vrea ca nota de plată să fie achitată de pensionarul cu o mașină veche, responsabilii sunt bine cunoscuți. Sunt chiar marile corporații din industria petrolului și gazelor, care ar putea schimba soarta omenirii reducându-și profiturile cu mai puțin de 5% și reinvestind aceste sume în energii regenerabile.

Reconversia ecologică este o necesitate care nu poate fi evitată și nici negociată. De cealaltă parte a balanței se află victime, pagube economice deloc neglijabile și un viitor dificil pentru cei care ne-au împrumutat planeta. Faptul că a mai fost pierdut un an între constatarea crizei și aplicarea soluțiilor îi mulțumește doar pe cei care continuă să câștige de pe urma acestei crize sau pe cei care se tem că regulile ar limita piața liberă. Între timp, însă, cei care sufocă suntem chiar noi.