A fost descoperită o legătură surprinzătoare între furtunile solare și cutremure

Oamenii de știință de la Universitatea Kyoto au dezvoltat un model teoretic care examinează dacă perturbările din ionosferă ar putea aplica forțe electrostatice adânc în scoarța Pământului.

În anumite condiții, aceste forțe ar putea contribui la declanșarea cutremurelor mari. Cercetarea nu este concepută pentru a prognoza cutremurele.

• Oamenii de știință programează bacterii pentru a devora tumorile canceroase
• Miopia este în creștere, iar un obicei comun ar putea fi de vină

În schimb, aceasta descrie un posibil mecanism fizic care arată cum schimbările în nivelurile de sarcină ionosferică, declanșate de activitatea solară intensă, cum ar fi erupțiile solare, ar putea interacționa cu zonele deja slăbite ale scoarței și ar putea influența modul în care se dezvoltă fracturile.

În acest model, regiunile fisurate ale scoarței sunt considerate a conține apă la temperaturi și presiuni extrem de ridicate, posibil într-o stare supracritică.

Din punct de vedere electric, aceste zone fracturate pot acționa ca niște condensatori. Ele sunt cuplate atât cu suprafața Pământului, cât și cu ionosfera inferioară, creând un vast sistem electrostatic care leagă solul de atmosfera superioară, scrie ScienceDaily.

Anomalii ionosferice observate înaintea cutremurelor majore

Atunci când activitatea solară crește, densitatea electronilor din ionosferă poate crește semnificativ. Acest lucru poate produce un strat încărcat negativ în ionosfera inferioară.

Prin cuplaj capacitiv, acea sarcină poate genera câmpuri electrice intense în interiorul golurilor microscopice din roca fracturată. Presiunea electrostatică rezultată ar putea atinge niveluri similare cu stresul mareic sau gravitațional, despre care se știe deja că influențează stabilitatea faliilor.

Un comportament ionosferic neobișnuit a fost adesea detectat înainte de cutremure puternice. Observațiile au inclus creșteri bruște ale densității electronilor și scăderi ale altitudinii ionosferice.

Tradițional, oamenii de știință au interpretat aceste schimbări ca efecte cauzate de stresul acumulat în interiorul scoarței.

O perspectivă nouă

Acest nou cadru oferă o perspectivă suplimentară. El sugerează o interacțiune bidirecțională în care procesele din interiorul Pământului pot influența ionosfera, în timp ce perturbările ionosferice pot trimite forțe înapoi în scoarță.

Modelul conectează vremea spațială și activitatea seismică fără a pretinde că activitatea solară cauzează direct cutremurele.

Cercetătorii indică seismele majore recente din Japonia, inclusiv cel din Peninsula Noto din 2024, ca evenimente care au avut loc la scurt timp după perioade de activitate solară intensă.

Ei subliniază că această sincronizare nu dovedește o relație de cauză-efect. Totuși, se aliniază cu ideea că perturbările ionosferice ar putea acționa ca un factor contributiv atunci când faliile sunt deja aproape de punctul de rupere.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O uriașă acumulare de magmă a declanșat 28.000 de cutremure pe o insulă grecească în 2025

Cutremurele care au loc pe Lună ar putea schimba viitoarele misiuni NASA

O falie ascunsă sub Canada ar putea declanșa un cutremur masiv după 12.000 de ani de liniște

Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să înregistreze cutremure care durează săptămâni, nu minute