Cutremurele care au loc pe Lună ar putea schimba viitoarele misiuni NASA

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință au descoperit că seismele de pe Lună, nu impacturile meteoritice, sunt responsabile pentru schimbările de teren în apropierea locului de aterizare Apollo 17 în 1972.

Analiza lor indică o falie încă activă care a generat cutremure timp de milioane de ani. Deși pericolul pentru misiunile scurte este scăzut, bazele lunare pe termen lung ar putea fi expuse unui risc crescut. Descoperirile îndeamnă planificatorii viitori să evite construcțiile în apropierea scarpenelor (treptelor de falie) și să acorde prioritate noilor instrumente seismice.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Cercetătorii au identificat, de asemenea, o explicație probabilă pentru schimbarea caracteristicilor suprafeței și au evaluat potențialele daune aplicând modele actualizate ale activității seismice lunare – rezultate care ar putea influența modul în care sunt planificate viitoarele misiuni și așezările pe termen lung pe Lună.

Pentru a investiga regiunea, cercetătorii au examinat mostre și observații colectate în timpul misiunii Apollo 17. Astronauții au documentat urme de bolovani și alunecări de teren care par să fi fost declanșate de cutremurele lunare.

Prin analizarea acestor dovezi geologice, oamenii de știință au estimat cât de puternice au fost aceste cutremure din trecut și au identificat cea mai probabilă falie responsabilă de generarea lor.

Falia activă ar putea produce încă seisme

Potrivit studiului, cutremure cu magnitudini în jur de 3,0 – ușoare după standardele Pământului, dar semnificative atunci când au loc aproape de sursa lor – au zguduit în mod repetat zona în ultimele 90 de milioane de ani, scrie Sciencedaily.

Aceste evenimente au fost legate de falia Lee-Lincoln, o caracteristică tectonică ce taie fundul văii. Modelul de activitate indică posibilitatea ca această falie, să nu fi devenit încă inactivă.

„Distribuția globală a faliilor de tip tinere, precum falia Lee-Lincoln, potențialul lor de a fi încă active și potențialul de a forma noi astfel de falii din contracția continuă ar trebui luate în considerare la planificarea locației și la evaluarea stabilității avanposturilor permanente pe Lună,” a spus Watters.

Cercetătorii au calculat, de asemenea, probabilitatea statistică a unui cutremur dăunător în apropierea unei falii lunare active.

Riscuri pentru misiunile viitoare

Estimarea lor sugerează o șansă de una la 20 de milioane ca un astfel de eveniment să aibă loc în orice zi.

Misiunile scurte precum Apollo 17 se confruntă cu un pericol redus datorită duratei lor limitate. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că proiectele care implică șederi mai lungi ar întâmpina un risc în creștere.

Misiunile viitoare care utilizează structuri de aterizare mai înalte, inclusiv Sistemul Uman de Aterizare Starship, ar putea fi mai susceptibile la accelerația solului cauzată de cutremurele lunare din apropierea unei falii active.

Cercetătorii au subliniat că misiunile moderne trebuie să țină cont de pericolele care nu au fost întâlnite în timpul erei Apollo.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Luna nu este singurul companion cosmic al Pământului, au descoperit oamenii de știință

Faceți cunoștință cu singurul șoarece din lume care urlă la Lună

O misiune chineză a descoperit ceva neașteptat pe Lună

Oamenii de știință ar fi identificat planeta din care s-a desprins Luna Pământului