Cum se formează deșerturile lângă oceane?

Atunci când te gândești la un deșert, probabil îți imaginezi o întindere vastă și aridă, departe de orice sursă de apă. Totuși, unele dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ se află chiar lângă ocean. Atât Atacama, în Chile, cât și Namib, în sudul Africii, se întind de-a lungul coastelor. Cum se pot forma deșerturile lângă oceane?

Cum se pot forma deșerturile lângă oceane? Există trei factori principali care permit formarea deșerturilor în apropierea oceanelor, a explicat David Kreamer, hidrolog la University of Nevada, Las Vegas (SUA): mișcarea verticală a aerului, mișcarea orizontală a aerului și modul în care lanțurile muntoase influențează umiditatea.

• Ce se întâmplă cu păsările care dedică mai multă energie creșterii puilor?
• Cașaloții vorbesc aproape la fel ca oamenii, au descoperit cercetătorii

Dacă privim harta lumii, observăm că majoritatea deșerturilor sunt situate deasupra sau dedesubtul Ecuatorului. Zona ecuatorială primește cea mai intensă radiație solară, ceea ce încălzește aerul și îl face să urce. Pe măsură ce aerul cald se ridică, se formează un sistem de presiune scăzută, adică o regiune unde presiunea atmosferică este mai mică decât în zonele învecinate. Umiditatea din aer se răcește, se condensează și produce nori și ploi. De aceea, regiunile ecuatoriale găzduiesc păduri luxuriante, precum Amazonul.

Aerul care urcă la Ecuator se deplasează apoi spre nord și sud și coboară între 20 și 40 de grade latitudine, unde inhibă formarea norilor. Acest proces explică prezența numeroaselor deșerturi în centura subtropicală, precum Sahara și Kalahari.

Cum se pot forma deșerturile lângă oceane? Mișcarea aerului are un rol important

Un al doilea factor este mișcarea orizontală a aerului. În apropierea Ecuatorului, alizeele bat din est spre vest. Aceste vânturi tind să lase precipitațiile pe coastele estice ale continentelor, în timp ce regiunile vestice rămân mai uscate. În cazul deșertului Namib, de exemplu, atunci când plouă, precipitațiile cad în munții din est, nu în deșert, a explicat Abi Stone, geografă la University of Manchester (Anglia).

Un rol important îl au și curenții oceanici reci. Aerul care trece peste un curent rece se răcește la contact, preluând o parte din umiditate, dar devine foarte stabil datorită temperaturii scăzute. „Ne imaginăm, într-un fel, pachetele de aer ca pe niște baloane, pentru că nu se amestecă complet, dar învelișul balonului este foarte flexibil și se poate dilata și contracta”, a declarat Stone pentru Live Science.

„Aerul rece nu tinde să facă prea mult din această dilatare”, spune cercetătoarea. Fără convecție, masa de aer rămâne blocată și nu poate urca. „Însă poate reține o anumită cantitate de umiditate, iar la nivel inferior aceasta poate fi împinsă spre uscat, rezultând medii foarte cețoase în partea vestică a acestor deșerturi de coastă”, a adăugat ea.

Prezența munților contribuie, de asemenea, la ariditate. Când aerul umed este forțat să urce peste un lanț muntos, se răcește și își descarcă precipitațiile pe versantul dinspre vânt. Când coboară pe partea opusă, mare parte din umiditate s-a pierdut, formând așa-numita „umbră pluviometrică”, o zonă cu precipitații reduse. De exemplu, orașul Seattle, aflat pe versantul vestic al Munților Cascadelor, primește anual aproape 100 de centimetri de ploaie, în timp ce Yakima, situat pe versantul estic, primește în jur de 20 de centimetri.

Deșerturile polare se formează într-un mod similar

În cazul deșertului Atacama, „vântul care traversează America de Sud lasă cantități mari de ploaie pe partea estică, peste Amazon, apoi lovește Anzii. Anzii extrag și mai multă umiditate din aer, iar apoi, de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud, unde se află Chile”, a explicat Kreamer, rămâne un climat extrem de uscat.

Deșerturile de coastă au astfel trăsături distincte față de cele continentale. Ele tind să aibă un climat mai răcoros și mai stabil și adăpostesc specii adaptate pentru a capta umiditatea. În Namib, de exemplu, unii gândaci colectează apă orientându-și partea din spate către aerul încărcat de ceață. „Cercetătorii au studiat suprafața corpului lor pentru a crea plase de ceață mai eficiente. Există creaturi uimitoare acolo”, a spus Stone.

Formarea deșerturilor polare, precum mare parte din Antarctica și regiunile cele mai nordice ale Arcticii, este determinată de factori similari. Temperaturile joase contribuie suplimentar, deoarece aerul foarte rece nu poate reține multă umiditate. „În cazul Antarcticii, vânturile puternice și curentul oceanic din jurul continentului sunt eficiente în blocarea sistemelor meteorologice care ar putea pătrunde deasupra continentului”, a explicat Stone.

Vă recomandăm să citiți și:

Lacul din Canada care este pe cât de colorat, pe atât de urât mirositor

Muntele Vinicunca din Peru este o minunăție a naturii în culorile curcubeului

Criza climatică, la firul ierbii: Cum s-au schimbat viețile oamenilor din SUA

Un stat american a avut mai multe incendii de vegetație în ultimul secol decât în ​​cei 3.000 de ani dinainte