Geologia care susține munții Himalaya este încă un mister pentru oamenii de știință

Oamenii de știință sunt pe punctul de a răsturna o teorie veche de un secol despre ce anume susține cel mai înalt lanț muntos de pe Pământ, arată o nouă cercetare.

Munții Himalaya s-au format în urma coliziunii dintre continentele Asia și India, acum aproximativ 50 de milioane de ani.

• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru
• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an

Forțele tectonice au presat Tibetul atât de puternic, încât regiunea s-a încrețit, iar suprafața sa s-a micșorat cu aproape 1.000 de kilometri. Placa tectonică indiană a alunecat în cele din urmă sub placa euroasiatică, dublând grosimea scoarței Pământului sub Himalaya și Platoul Tibetan, contribuind la ridicarea lor.

Timp de un secol, teoria dominantă a fost că această dublare a scoarței, de una singură, susține greutatea munților Himalaya și a Platoului Tibetan. O cercetare publicată în 1924 de geologul elvețian Émile Argand arăta scoarțele indiană și asiatică stivuite una peste alta, atingând împreună o adâncime de 70 până la 80 de kilometri sub suprafața Pământului.

Cercetătorii spun acum că această teorie nu rezistă unei examinări atente, deoarece rocile din scoarță se topesc la o adâncime de aproximativ 40 de kilometri, din cauza temperaturilor extreme.

Un model revoluționar

„Dacă ai o scoarță de 70 de kilometri, atunci partea cea mai de jos devine ductilă și nu poți construi un munte”, a explicat Pietro Sternai, autorul principal al studiului și profesor asociat de geofizică la Universitatea din Milano-Bicocca.

Deși au existat de mult timp dovezi care sugerau că teoria lui Argand este eronată, ideea a două scoarțe frumos stivuite este atât de atrăgătoare, încât majoritatea geologilor nu au pus-o la îndoială. Sternai a menționat că, istoric, „orice date noi care apăreau erau interpretate în contextul unui singur strat de scoarță, cu grosime dublă.”

Cu toate acestea, noul studiu dezvăluie că există o bucată de manta terestră prinsă între scoarțele asiatică și indiană. Acest lucru explică de ce munții Himalaya au crescut atât de mult și cum se mențin încă la o înălțime atât de mare.

Forțele tectonice au presat Tibetul

Mantaua este stratul Pământului care se află direct sub scoarță. Este mult mai densă decât scoarța și, prin urmare, nu se lichefiază la aceleași temperaturi. Între timp, scoarța este atât de ușoară, încât se comportă similar cu un aisberg, ridicându-se deasupra suprafeței Pământului pe măsură ce se îngroașă.

Sternai și colegii săi au descoperit inserția de manta prin simularea coliziunii dintre continentele asiatic și indian pe computer.

Modelul a arătat că, pe măsură ce placa indiană a alunecat sub cea euroasiatică și a început să se lichefieze, bucăți din ea s-au ridicat și s-au atașat nu de partea de jos a scoarței asiatice, ci de baza litosferei – stratul exterior rigid al planetei, compus din scoarță și mantaua superioară.

Acest lucru este fundamental, a spus Sternai, deoarece înseamnă că există un strat rigid de manta între scoarțele stivuite, care solidifică întreaga structură de sub Himalaya. Cele două scoarțe oferă suficientă flotabilitate pentru a menține regiunea ridicată, în timp ce materialul mantalei oferă rezistență și forță mecanică.

„Lucrurile încep să aibă sens”

Cercetătorii au comparat apoi rezultatele lor cu datele seismice și informațiile obținute direct din roci. „Sandvișul” de manta din simulare a coincis cu dovezile anterioare pe care teoria lui Argand nu le-a putut explica.

„Lucrurile încep să aibă sens acum”, a spus co-autorul studiului, Simone Pilia. „Observațiile care păreau a fi enigmatice sunt acum mai ușor de explicat de un model care conține scoarță, manta și iar scoarță.”

Studiul prezintă dovezi solide pentru acest model, dar contrazicerea teoriei lui Arnaud, veche de 100 de ani, este considerată controversată, deoarece a fost atât de larg acceptată. Cu toate acestea, alți cercetători din domeniu, care nu au fost implicați în studiu, au confirmat plauzibilitatea rezultatelor, scrie LiveScience.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un alpinist american în vârstă de 39 de ani a murit în Munții Himalaya

Agenția spațială indiană a simulat o misiune pe Lună sau Marte în munții din Himalaya

Fenomenul care ar putea împărți Himalaya și Tibetul în două bucăți

Cercetătorii au descoperit „o capsulă a timpului” în Munții Himalaya