„Fate”, aplicația de dating cu AI care promite iubirea fără swipe

Lansarea aplicației „Fate”, descrisă drept prima platformă de dating cu „agenti AI”, a stârnit reacții intense. Conceptul este, pe cât de simplu, pe atât de neliniștitor: o personalitate artificială intervievează utilizatorii, analizează tiparele de limbaj și datele despre „speranțe și visuri”, apoi propune cinci potențiale potriviri.

„Fără swipe”, promit dezvoltatorii.

• De ce unii oameni preferă singurătatea și ce spune asta despre ei?
• Ce s-a întâmplat după ce viteza a fost limitată la 30 km/h în mai multe orașe…

Modelul este urmat de alte platforme similare din SUA, precum Sitch și Keeper, unde utilizatorii pot introduce preferințe extrem de detaliate (până la culoarea părului) și pot primi îndrumare vocală automatizată pentru întâlniri. În spatele eficienței algoritmice se conturează însă o întrebare incomodă: ce se pierde atunci când una dintre cele mai profunde emoții umane devine tranzacție automatizată?

Criticii fenomenului susțin că utilizatorii nu au cerut neapărat o astfel de revoluție. Studii europene indicau că publicul își dorea de la inteligența artificială doar instrumente care „să elimine profilurile false și să semnaleze utilizatorii toxici”. În schimb, companiile tehnologice au extins rolul AI până la însăși intermedierea a conexiunii romantice.

Tehnologia extinde și, simultan, confiscă simțurile umane

Fenomenul reflectă o tendință prin care ntegrarea forțată a inteligenței artificiale în viața cotidiană, de la educație la creație literară și cercetare academică. În multe domenii, utilizatorii au solicitat instrumente auxiliare precum corectură contextuală, indexare de referințe, dar au primit sisteme care rescriu, uniformizează sau chiar „inventează” informații, notează The Guardian.

În plan romantic, riscul inițial asociat AI era atașamentul față de o proiecție idealizată – „mașina-oglindă” care validează și nu contrazice. Astăzi, însă, apare o altă dimensiune: retragerea din expunerea publică excesivă generată de social media. Dacă în urmă cu un deceniu utilizatorii împărtășeau excesiv detalii intime, acum teama de arhivarea și instrumentalizarea trecutului digital generează prudență.

Ideea că tehnologia extinde și, simultan, confiscă simțurile umane nu este nouă. Teoreticianul canadian Marshall McLuhan avertiza încă din 1964, în „Understanding Media: The Extensions of Man”, că mediile interactive vor prelua „ochii, urechile și nervii” noștri. Astăzi, algoritmii nu doar intermediază conversațiile, ci aspiră să le anticipeze și să le optimizeze.

Iubirea devine algoritm, iar algoritmul devine normă

Întrebarea rămâne dacă societatea poate – sau vrea – să limiteze această evoluție. În SUA, un proces de referință susține că platformele sociale sunt „produse defecte concepute pentru a exploata vulnerabilitățile creierului tinerilor”. Între timp, unele guverne au introdus restricții privind accesul minorilor la rețelele sociale.

Pe fondul acestor dezbateri, apariția conceptului de „AI-rranged marriage” (căsătorie AI-ranjată) nu mai pare science-fiction. Dacă iubirea devine algoritm, iar algoritmul devine normă, miza nu mai este eficiența potrivirii, ci redefinirea intimității umane.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Paradisul” Inteligenței Artificiale împarte investitorii în două tabere. Ce se întâmplă la Nvidia?

Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Un test de logică extrem de simplu pentru oameni dă mari bătăi de cap Inteligenței Artificiale

Cât de posibil este ca Inteligența Artificială să declanșeze o criză majoră în societate?