Un „laser spațial” record a erupt din galaxii care fuzionează la 8 miliarde de ani-lumină distanță

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Astronomii au descoperit un „laser spațial” record, un megamaser, provenit dintr-o coliziune dintre galaxii petrecută când Universul avea aproximativ jumătate din vârsta actuală.

Sistemul galactic, denumit HATLAS J142935.3–002836, emite lumină care a călătorit circa 8 miliarde de ani până să ajungă la radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud. Este vorba despre un megamaser de tip hidroxil, adică un „laser spațial” record care emite în domeniul undelor radio, nu în lumină vizibilă. Acesta se formează atunci când moleculele de hidroxil (compuse din oxigen și hidrogen) interacționează în regiunile dense de gaz din galaxii aflate în coliziune.

Deși este extrem de strălucitor, acest obiect nu ar fi putut fi observat fără un efect cosmic esențial: lentila gravitațională. Acest fenomen, prezis de teoria relativității generale a lui Albert Einstein, apare atunci când lumina de la o sursă îndepărtată este deviată și amplificată de gravitația unor obiecte masive, precum roiurile de galaxii. Practic, spațiul-timp este „curbat”, iar lumina ajunge la noi pe traiectorii modificate, uneori chiar multiplicate și intensificate, explică Space.com.

Un „laser spațial” record este cel mai îndepărtat și mai luminos observat vreodată

Cercetătorii explică faptul că această amplificare naturală a făcut posibilă detectarea unui sistem care altfel ar fi fost prea slab pentru a fi observat.

Megamaserele sunt obiecte rare și apar, de obicei, în galaxii bogate în gaz și praf, unde au loc procese intense. Astfel de condiții apar frecvent în urma coliziunilor galactice, care declanșează episoade puternice de formare a stelelor și creează mediul necesar pentru amplificarea emisiilor radio.

Ceea ce face această descoperire specială este distanța foarte mare la care se află sursa. Practic, astronomii privesc înapoi în timp, într-o epocă timpurie a Universului. În plus, combinația dintre distanța mare și efectul de lentilă gravitațională face ca acest megamaser să fie unul dintre cele mai puternice și îndepărtate observate vreodată.

Ce indicii ne oferă acest megamaser?

Prezența unui astfel de megamaser indică existența unor cantități mari de gaz molecular și a unei activități intense în galaxie. Analizarea semnalului le permite cercetătorilor să studieze mișcarea gazului, condițiile fizice din galaxie și procesele care stau la baza formării stelelor.

În plus, megamaserele pot semnala existența unor nuclee galactice active duble, adică două găuri negre supermasive aflate în apropiere, sisteme care ar putea produce unde gravitaționale.

Cercetătorii speră că astfel de observații vor ajuta la înțelegerea frecvenței megamaserelor în Universul timpuriu și a rolului lor în evoluția galaxiilor și formarea stelelor.

Cercetarea a fost acceptată spre publicare în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society Letters și este disponibilă ca preprint pe serverul arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au dezvăluit cel mai vechi catalog stelar realizat vreodată

Un atom tocmai a încălcat una dintre cele mai mari reguli ale fizicii nucleare

Imagini uimitoare de pe Marte dezvăluie una dintre cele mai vechi regiuni cu cratere ale Planetei Roșii

Microbii pot călători prin sistemul solar pe resturi de asteroizi, arată un studiu