Cercetătorii reconstruiesc cea mai veche hartă cunoscută a cerului nopții, considerată anterior pierdută pentru totdeauna, prin scanarea cu raze X a unui pergament care conține catalogul stelar ascuns sub un alt text.
Se crede că harta cosmosului este opera renumitului astronom antic Hipparchus, care a trăit aproximativ între anii 190 și 120 î.Hr., cu mult înainte de invenția telescopului.
El este recunoscut ca fiind primul astronom din lumea occidentală care a încercat un catalog de acest tip și primul care a determinat mișcările Soarelui și ale Lunii.
Până acum, singura rămășiță a muncii de o viață a lui Hipparchus era un comentariu pe care l-a scris despre două lucrări ce descriau constelațiile stelare.
Acum, am putea avea acces la o lucrare mult mai completă și informativă a lui Hipparchus. Povestea a început în 2022, când o analiză atentă a unui manuscris monahal din secolul al VI-lea a dezvăluit că acesta ar putea conține o hartă stelară antică scrisă de el.
Având în vedere prețul pergamentului în Evul Mediu, acesta era adesea curățat de cerneală și refolosit, se pare că exact acest lucru s-a întâmplat și aici.
Deși textul astronomic de dedesubt fusese observat pe file înainte, în 2022 cercetătorii au reușit să coreleze referințele la precesia Pământului (oscilația axei) cu perioada în care Hipparchus și-ar fi desfășurat activitatea, scrie ScienceAlert
Manuscrisul, cunoscut sub numele de Codex Climaci Rescriptus, este în prezent scanat cu raze X la Laboratorul Național de Accelerare SLAC, pentru a vedea cât de mult ascunde.
„Scopul este de a recupera cât mai multe dintre aceste coordonate,” a declarat istoricul Victor Gysembergh, de la centrul național francez de cercetare științifică CNRS. „Acest lucru ne va ajuta să răspundem la unele dintre cele mai mari întrebări despre nașterea științei.”
Mașina folosită pentru această lucrare este un accelerator de particule cunoscut sub numele de sincrotron, care creează raze X prin accelerarea electronilor la o viteză apropiată de cea a luminii. Aceste raze X pot distinge între diferitele substanțe chimice dintr-un material, fără a distruge suportul fragil.
În timp ce călugării care au scris peste catalogul stelar au folosit o cerneală bogată în fier, textul de dedesubt are o semnătură de calciu. Acest lucru le oferă cercetătorilor ocazia de a scoate la lumină textul ascuns.
Progresele sunt deja vizibile: au fost recuperate câteva descrieri ale stelelor, împreună cu o referință la constelația „Vărsătorul”. Speranța este că, prin scanări ulterioare, experții vor putea dezvălui toate detaliile pe care le conține manuscrisul.
Se crede că a fost recuperat inițial de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Egipt, cea mai veche mănăstire creștină locuită continuu din lume. Codexul a fost transportat cu mare grijă de la Muzeul Bibliei din Washington DC pentru această analiză, paginile fiind plasate în rame speciale și cutii cu umiditate controlată.
Cu toate acestea, doar 11 pagini sunt scanate în prezent la laboratorul SLAC. Manuscrisul are în total aproximativ 200 de pagini, iar acestea sunt împrăștiate în întreaga lume, deci va fi nevoie de o coordonare suplimentară pentru a reconstitui această hartă în întregime.
Astronomii au observat o galaxie cu tentacule de pe vremea când Universul era mult mai tânăr
Un fizician susține că are dovezi că trăim într-un univers simulat
Fizicienii de la CERN au recreat condițiile din prima milisecundă a Universului
Cea mai detaliată hartă cu substanța misterioasă care unește Universul