Prețul la aluminiu a atins niveluri record pe fondul crizei din Orientul Mijlociu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Războiul din Orientul Mijlociu generează pierderi pentru numeroase industrii, dar aluminiul este printre materiile prime cu o evoluție pozitivă în această perioadă. Prețul a atins niveluri record pentru ultimii patru ani, alimentat de tensiunile geopolitice și de rezervele reduse.

Pe măsură ce atacurile aeriene și perturbările din transportul maritim zguduie Orientul Mijlociu, lanțul global de aprovizionare pentru acest metal al „tranziției verzi” se confruntă cu cea mai importantă încercare din ultimul deceniu. Astfel, de la începutul acestei săptămâni, aluminiul a avansat cu aproximativ 8% până în timpul sesiunii de astăzi, atingând un maxim local la 3.527 dolari pe tonă metrică, arată Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România.

• Țara în care riști să pierzi din pensie dacă pleci mai mult de 6 săptămâni
• Secretul strugurilor dulci: când și cum se taie vița de vie?

Aluminiul de la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o creștere de aproximativ 10% în decursul lunii martie și a ajuns la un preț recent de aproape 3.450 de dolari pe tonă metrică. Principalul catalizator îl reprezintă o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic, în special instalațiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) și Emirates Global Aluminium (EGA).

Piața emite un semnal clasic de criză

Deși companiile încă evaluează amploarea totală a pagubelor, Alba a semnalat deja reduceri de capacitate de aproape 20%. Efectele asupra producției sunt amplificate și de blocajele din Strâmtoarea Ormuz. Această cale navigabilă îngustă reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din producția globală. Având în vedere că peste 80% din metalul din regiune este destinat exportului, orice risc de tranzit transformă o problemă de producție regională într-un eveniment de penurie globală, explică Radu Puiu.

Piața emite un semnal clasic de criză cunoscut sub numele de „backwardation”. Acest fenomen apare atunci când prețul spot (prețul de cumpărare al metalului astăzi) este cu mult mai mare decât prețul pentru livrarea peste trei luni. În prezent, această primă a sărit peste 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007 și evidențiază dezechilibrul acut de pe piața metalului.

Comercianții plătesc această „taxă de deficit” pe fondul dispariției principalelor plase de siguranță din piața financiară. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut și au coborât la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea lui 2023. În același timp, oferta rămâne rigidă: topitoriile de aluminiu sunt mari consumatoare de energie, greu de repornit după oprire, iar eventualele avarii ale echipamentelor pot întârzia reluarea producției timp de luni întregi.

Stocurile scăzute, prețurile volatile

De asemenea, cererea este susținută de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a urcat din nou peste 50, semnalând o expansiune. Dacă cel mai mare consumator mondial de aluminiu își accelerează din nou achizițiile într-un moment în care oferta din Golf rămâne afectată, deficitul de pe piață se va adânci rapid, subliniază analistul financiar XTB România.

Atunci când stocurile sunt atât de scăzute, prețurile devin volatile. Fiecare știre care vizează o întârziere a livrării sau o actualizare cu privire la o topitorie poate declanșa fluctuații importante ale prețurilor. Acest lucru creează o „primă de risc” pentru aluminiu, pe care alte metale similare precum cuprul sau nichelul nu o au în prezent. Pentru investitori, situația pune în centrul atenției producătorii și reciclatorii care ar putea beneficia de marje mai mari.

În plus, aluminiul este „coloana vertebrală” a producției moderne, având un rol esențial în transport, pentru că reduce greutatea vehiculelor electrice și cele din industria aerospațială. Mai mult, acesta este folosit frecvent și în industria ambalajelor, dar și în infrastructură, prin rețele electrice și cadre pentru panouri solare.

Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziție

Pe măsură ce costurile de producție cresc, producătorii trebuie să decidă dacă absorb impactul asupra marjelor lor sau transferă costurile către consumatori. Dacă aceste șocuri de aprovizionare persistă, aluminiul ar putea deveni un factor principal al inflației „persistente” în sectorul industrial.

Actuala criză arată că lumea occidentală depinde de doar câteva mari centre de producție. Golful Persic este o putere în domeniul metalelor destinate exportului, iar Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziție.

Pe măsură ce geopolitica revine ca principal catalizator pentru piața materiilor prime, companiile sunt forțate să reevalueze riscul. Acest lucru va duce, probabil, la un mediu de prețuri mai ridicate pentru o perioadă lungă, pe măsură ce companiile investesc în lanțuri de aprovizionare mai rezistente, deși mai scumpe, mai adaugă Radu Puiu.