Cum a descoperit o adolescentă din Canada că este alergică la apă? Tânăra a fost trimisă la o clinică din cauza unor episoade recurente de urticarie, care apăreau ori de câte ori pielea ei intra în contact cu apa. La momentul consultației, avea deja erupții active: umflături inflamate, înconjurate de zone de piele roșie, cu diametrul cuprins între aproximativ 1 și 3 centimetri.
Pacienta le-a spus medicilor că primul episod de urticarie declanșat de apă a apărut cu aproximativ doi ani înainte, la scurt timp după debutul menstruației. De atunci, ori de câte ori pielea i se uda, indiferent de temperatura sau tipul apei, îi apăreau erupții. Acestea se manifestau în cel mult 20 de minute după baie sau duș, înot în piscină sau în mare ori după ce era prinsă de ploaie. Ulterior, urticaria și roșeața dispăreau de la sine, fără tratament, în interval de 30 până la 60 de minute. Transpirația sau lacrimile nu îi declanșau simptomele.
Urticaria este de obicei provocată de o reacție alergică la o substanță cu care persoana a intrat în contact sau pe care a ingerat-o. Atunci când alergenul pătrunde în organism, celulele sistemului imunitar eliberează histamină, o substanță care declanșează reacția alergică și poate provoca mâncărimi și erupții cutanate.
În cazul pacientei, nu exista un istoric familial de urticarie inexplicabilă și nici alte simptome asociate frecvent reacțiilor alergice, precum amețeală, respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație. Analizele de sânge și urină au indicat că toate funcțiile vitale erau în limite normale, scrie Live Science.
Deși era alergică la praf, iepuri și pisici, aceste alergii nu aveau legătură cu episoadele de urticarie apărute după contactul cu apa.
Medicii i-au administrat inițial un tratament de o săptămână cu antihistaminice. Ulterior, au oprit medicația și au realizat un test de provocare, expunând deliberat pielea la presupusul alergen. Au aplicat pe abdomen o compresă îmbibată cu apă la temperatura camerei, iar în mai puțin de 20 de minute au apărut din nou erupțiile.
Pe baza acestui test și a istoricului medical, medicii au stabilit diagnosticul de urticarie acvagenică, o formă extrem de rară de alergie la apă.
Mama fetei încercase anterior să-i controleze simptomele cu un medicament folosit în tratarea și prevenirea simptomelor de astm, precum inflamația căilor respiratorii. Acesta a adus o ameliorare moderată, dar nu a eliminat complet problema.
Medicii au prescris ulterior o doză zilnică de cetirizină, un antihistaminic care acționează asupra cauzei urticariei și a altor simptome alergice, precum strănutul sau mâncărimile la nivelul ochilor, nasului și gâtului. La controlul efectuat după opt luni, pacienta a raportat că simptomele reapăreau doar dacă omitea o doză.
În timp, starea ei s-a îmbunătățit constant. La evaluarea de după 14 luni, a declarat că poate desfășura activități zilnice normale „fără nicio restricție” și că alergia nu îi mai afectează calitatea vieții, atât timp cât urmează tratamentul cu cetirizină.
De ce este cazul special? Până în prezent, în literatura medicală au fost descrise doar aproximativ 100 de cazuri de urticarie aquagenică. Cauza exactă nu este cunoscută, însă afecțiunea apare de obicei la începutul pubertății și pare să le afecteze mai frecvent pe femei decât pe bărbați.
Diagnosticarea este dificilă, deoarece urticaria poate fi declanșată și de alți factori, precum presiunea asupra pielii, temperaturile extreme sau efortul fizic, dar și de numeroși alergeni.
În acest caz, istoricul medical detaliat al pacientei, împreună cu rezultatele testului de provocare, au permis identificarea corectă a faptului că aceasta era alergică la apă.
Cazul a fost raportat în BMJ Case Reports.
Acest material are scop informativ și nu reprezintă un sfat medical.
Povara invizibilă care epuizează femeile: cele opt forme ale „muncii mintale” din viața de zi cu zi
De ce dormim mai mult iarna și mai puțin vara: ce spun cercetările despre somnul sezonier
Slăbitul nu ține doar de sport. De ce dieta rămâne esențială în acest proces?
Nu doar caloriile contează: cum influențează ora mesei și ritmul în care mâncăm greutatea corporală