Semne că ești epuizat emoțional, nu doar obosit

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oboseala obișnuită are un tipar previzibil. Dormi, iei o pauză, îți revii. Epuizarea emoțională funcționează diferit. Nu dispare după un weekend liber și nu se rezolvă doar cu câteva ore în plus de somn.

Unul dintre primele semne este felul în care te trezești dimineața. Ai dormit, dar nu ai senzația că te-ai refăcut. Energia nu revine, iar ziua începe deja cu o stare de epuizare pe care o simți din start.

• Ceva ciudat s-a întâmplat cu Pământul în 2010, iar oamenii de știință tot nu înțeleg ce…
• Cum să faci un avion de hârtie „aprobat” de NASA?

În timp, începi să sesizezi o distanță față de lucrurile care înainte te implicau firesc, ca și cum reacțiile tale nu mai au aceeași intensitate, iar această transformare apare pentru că ceva din tine nu mai răspunde la fel.

Uneori emoțiile par estompate, alteori se manifestă mai repede decât te aștepți, sub formă de iritare sau lipsă de răbdare, iar diferența dintre ce simți și cum reacționezi devine mai greu de controlat. De asemenea, semnele se văd și în capacitatea de a te concentra. Activități simple, pe care altădată le făceai fără să te gândești prea mult, ajung să ceară mai mult efort decât ar trebui, iar menținerea atenției până la final devine dificilă, și asta pentru că îți este greu să rămâi prezent și să duci lucrurile la bun sfârșit.

Mai apare și senzația că totul te apasă mai mult decât de obicei. Nu pentru că ai, în mod real, mai multe de făcut, ci pentru că nu mai reacționezi la fel ca înainte. Situații obișnuite, pe care altădată le gestionai fără efort, încep să te consume și să pară greu de dus. În acel punct, nu mai e vorba doar de o perioadă mai grea, ci de o stare care se prelungește. Îți vezi de responsabilități, dar cu senzația că fiecare lucru cere mai mult decât ar trebui. La nivel psihologic, asta apare atunci când te consumi constant fără să ai spațiu real de refacere. Nu doar munca contribuie la asta, ci și ritmul alert, expunerea continuă la stimuli și lipsa unor momente în care mintea să se oprească cu adevărat, să se relaxeze.

Există și indicii mai subtile. De exemplu, devine tot mai dificil să te bucuri de activități care înainte îți făceau plăcere, iar sarcini simple sunt amânate pentru că nu mai găsești energia necesară să te ocupi de ele. În unele cazuri, apare și tendința de a evita interacțiunile, deoarece chiar și conversațiile obișnuite ajung să fie resimțite ca obositoare.

În astfel de momente, nu mai contează atât cât ai de făcut, cât faptul că nu mai rămâne spațiu pentru tine. De aceea, schimbarea ține și de felul în care îți folosești energia, iar limitele devin esențiale, inclusiv în raport cu tine, cu ceea ce alegi să accepți, să duci mai departe sau să amâni.

Un rol important îl au și pauzele, mai ales cele în care nu sari imediat către altă activitate, ci îți lași mintea să stea fără stimulare constantă.

La fel de important este să îți reașezi prioritățile. În perioadele de epuizare, totul pare urgent, chiar dacă nu este, iar diferența apare atunci când începi să alegi mai atent unde îți investești energia.

Știați că?

Burnout-ul afectează nu doar starea emoțională, ci și memoria, atenția și capacitatea de a lua decizii, motiv pentru care inclusiv alegerile simple pot deveni mai dificile în perioadele de epuizare.

Surse:

https://www.who.int/news/item/28-05-2019-burn-out-an-occupational-phenomenon-international-classification-of-diseases

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4911781/

https://www.apa.org/monitor/2016/07-08/burnout

https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/adult-health/in-depth/burnout/art-20046642

Vă mai recomandăm să citiți și:

Comunicarea toxică: Psihologii explică semnele care arată că o interacțiune îți afectează echilibrul emoțional

Cum au ajuns „ghosting”, „gaslighting” și „narcisic” să ne organizeze viața emoțională

Psihologia indiferenței în relațiile apropiate. De ce indiferența celor dragi rănește profund și ce efecte are asupra sănătății emoționale?

Copilăria lângă un părinte narcisic: consecințe emoționale și drumul către vindecare