Astronomii au descoperit că ceva ar putea curge sub ghețarul uriaș al lui Pluto

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O nouă cercetare condusă de Southwest Research Institute (SwRI) sugerează că azotul lichid se ridică la suprafața planetei pitice Pluto prin fisuri localizate la marginea nordică a regiunii Sputnik Planitia.

Aceasta reprezintă prima dovadă a prezenței unui flux lichid activ pe Pluto, o lume înghețată aflată la marginea sistemului solar.

Studiul, publicat în The Planetary Science Journal, se bazează pe analiza detaliată a datelor transmise de celebra sondă spațială New Horizons a NASA.

Sputnik Planitia, porțiunea vestică a faimoasei regiuni în formă de inimă, este un ghețar masiv compus în principal din azot înghețat. Imaginile de înaltă rezoluție au dezvăluit celule de convecție de dimensiunea unor orașe, separate prin linii și pete întunecate.

Pentru a înțelege originea acestor marcaje neobișnuite, echipa coordonată de dr. Alan Stern a comparat datele cu imagini din satelit (Landsat 9) ale calotei glaciare din Groenlanda.

Pe Pământ, liniile întunecate apar atunci când apa lichidă umezește gheața. Structurile similare de pe Pluto indică faptul că azotul lichid izvorăște din adâncuri, modificând temporar aspectul suprafeței.

O descoperire surprinzătoare

Deși condițiile atmosferice de pe Pluto exclud complet ploile de azot, simulările computerizate conduse de dr. Orkan Umurhan de la Institutul SETI oferă o explicație fizică robustă.

Stratul de azot înghețat, gros de câțiva kilometri, se poate topi la baza ghețarului din cauza presiunii masive și a stresului tectonic intern. Datorită flotabilității și a presiunii subterane, acest lichid este împins în sus prin canale înguste, similare unor geysere.

Odată ajuns la suprafața tânără a ghețarului, estimată la sub un milion de ani, azotul rămâne lichid suficient timp pentru a curge în pantă, generând dungile observate, scrie SciTechdaily.

Structuri similare așteaptă să fie descoperite în viitoarele misiuni

Această descoperire surprinzătoare motivează intensificarea studiilor de laborator asupra fizicii azotului solid la temperaturi extrem de scăzute, un domeniu puțin explorat.

De asemenea, procesul de topire bazală ar putea explica activitatea geologică complexă de pe alte corpuri cerești îndepărtate, cum ar fi gheizerele observate pe Triton, satelitul planetei Neptun.

Deoarece mai bine de jumătate din suprafața lui Pluto nu a fost cartografiată în detaliu, cercetătorii sunt convinși că noi structuri similare așteaptă să fie descoperite în viitoarele misiuni de explorare ale centurii Kuiper.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ceva ciudat se întâmplă cu cel mai mare satelit natural al lui Pluto

Premieră în astronomie! Ce au descoperit oamenii de știință pe Pluto?

Oamenii de știință au descoperit un „mini-Pluto” dincolo de Neptun

O teorie nebunească despre Pluto tocmai a fost confirmată